marți, 29 mai 2012

Aici se incheie rolul meu de calator. Am atins limita si mi se cere sa predau stafeta.
Rasfoiesc paginile acestui blog si imi amintesc fiecare traire. A fost frumos cat a durat acest blog de licean.
Urmeaza alte lucruri care vor putea fi catalogate ca fiind superficiale sau stupide pentru ca vezi tu, pana acum totul era intens si "pe bune" nimic nu era luat peste picior sau caracterizat ca fiind"superficial". Ehhh cu totii am dat cu bata-n balta crezandu-ne maturi cand de fapt, nici noi nu stiam ce suntem :)

duminică, 6 mai 2012

E cam ciudat sa incepi din nou sa ti in mana ceva inimaginabil de frumos. Ma rog, a fost ciudat la inceput; acum m-am obisnuit si e ceva ce chiar ma fascineaza. Mereu am fost de parere ca atunci cand sufletul unui om a fost sfasiat, cale de intoarcere nu mai exista. Ce am in mana, acel lucru inimaginabil de frumos, imi spune ca gresesc.  Tu ca om, ca fiinta, ca un suflet pierdut, mereu o sa gasesti o cale de intoarcere pentru ca vezi tu, intocmai ceilalti oameni sunt cei care te repara si te fac din nou sa crezi ca ii lasi sau nu sa faca asta.