marți, 29 mai 2012

Aici se incheie rolul meu de calator. Am atins limita si mi se cere sa predau stafeta.
Rasfoiesc paginile acestui blog si imi amintesc fiecare traire. A fost frumos cat a durat acest blog de licean.
Urmeaza alte lucruri care vor putea fi catalogate ca fiind superficiale sau stupide pentru ca vezi tu, pana acum totul era intens si "pe bune" nimic nu era luat peste picior sau caracterizat ca fiind"superficial". Ehhh cu totii am dat cu bata-n balta crezandu-ne maturi cand de fapt, nici noi nu stiam ce suntem :)

duminică, 6 mai 2012

E cam ciudat sa incepi din nou sa ti in mana ceva inimaginabil de frumos. Ma rog, a fost ciudat la inceput; acum m-am obisnuit si e ceva ce chiar ma fascineaza. Mereu am fost de parere ca atunci cand sufletul unui om a fost sfasiat, cale de intoarcere nu mai exista. Ce am in mana, acel lucru inimaginabil de frumos, imi spune ca gresesc.  Tu ca om, ca fiinta, ca un suflet pierdut, mereu o sa gasesti o cale de intoarcere pentru ca vezi tu, intocmai ceilalti oameni sunt cei care te repara si te fac din nou sa crezi ca ii lasi sau nu sa faca asta.

joi, 5 aprilie 2012

A trecut ceva vreme de cand am purtat ultima discutie si am atat de multe lucruri sa iti spun. Oricum, e in zadar, stiu ca tu nu mai citesti randurile astea.
Ce s-a intamplat de fapt?

miercuri, 7 martie 2012

In zadar ma straduiesc sa ignor totul.
Ma refer la faptul ca pe langa problema mea cu increderea, mai trebuie sa si inghit tot ce tine de trecutul tau de care dau zilnic ca vreau, ca nu vreau.
Cred ca acolo a intervenit obisnuita si nu puteti scapa de ea. V-ati obisnuit sa fie totul comun.
Si iti dai seama ca ma derajeaza.
Tu nu vezi nicio urma de la el in jurul meu...

marți, 21 februarie 2012

Hey? Iti mai amintesti de mine?
Obisnuiam sa fiu cea mai buna parte a zilei tale.

luni, 6 februarie 2012

It's gone.

duminică, 22 ianuarie 2012

Mi-e frica sa o spun cu voce tare pentru ca atunci e ca si cum recunosc ca e adevarat. Desi, stiu ca e adevarat, refuz sa pecetluiesc totul cu cuvinte.

marți, 17 ianuarie 2012

Nu arata ca ar sti, ca o sa il piarda intr-o zi...

luni, 16 ianuarie 2012

E vorba de incredere si totul depinde de mine.

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

...atunci a fost momentul cand am realizat ca oamenii sunt facuti sa plece din viata noastra. Nimeni nu stationeaza o perioada mai lunga de timp decat atunci cand faci un efort in privinta asta, atunci cand lasi de la tine ca sa va fie bine amandurora. Intr-un mod violent, am realizat ca oamenii care ne fac fericiti ar trebui apreciati la maxim. Niciodata nu ar trebui sa uitam ca ei ne fac viata sa ruleze, sa decurga totul bine si frumos. Nu tin minte sa mai fi simtit sentimentul acela de frica fata de faptul ca pot sa pierd o persoana care pana in momentul acela, nu realizam cat de perfecta e pentru mine. Cu pasi mici, incep sa cunosc un alt tip de sentiment. Unul real si nu pueril. Stau in pat langa tine si simt cum ia nastere si creste si se inclesteaza de tot ce e in jur.

luni, 2 ianuarie 2012

Am pierdut intelesul cuvantului "familie" si am mai realizat, in sala de asteptare a minunatului spital de urgenta, ca nu pretuiesc oamenii cum ar trebui. Prea multe lucruri in doar doua zile.