miercuri, 23 noiembrie 2011

El nu e un baiat oarecare. Daca ea ar trebui sa il caracterizeze, l-ar descrie ca pe o tolba cu minunatii. Pare un om obisnuit cu o minte neobisnuita.
De fiecare data cand ei doi se intalenesc, timpul nu isi mai are rostul. In principal pentru ca se transforma in ceva nesignificant, pierzandu-si conditia, devenind inutil.
Ce inseamna o clipa de fericire? Un raspuns vag ii trece ei prin minte in acel timp scurt cand se privesc continuu in ochi.
Ochii lui, sunt ca doua paturi mari, pufoase si maro. Nici nu cred ca mai trebuie mentionat faptul ca, ochii lui transmit un sentiment de fericire prin simpla lor sclipire, pentru ca asta se reflecta in zambetul ei cand el o priveste.
La prima vedere, ai crede ca se infiripa ceva intre ei. Mai mult ca sigur asta se intampla dar, concret, nimeni nu poate spune. Desi negraita, exista o repulsie atat din partea ei cand si din a lui. Repulsie care daca ar fi depasita, cu siguranta povestea lor ar ajunge undeva departe.
Stand la masa impreuna, povestesc cate-n luna si-n stele, ajungand la o perspectiva comuna asupra a tot ceea ce se intampla un jur. Ducand discutia undeva mai departe, cineva indraznea sa spuna ca el e continuarea ei si viceversa. Unde el incepe, ea termina si tot asa.
Cel mai groaznic moment, e acela cand magia lor se termina. Problemele cotidiene intervin iar timpul incearca sa isi revina in drepturi. Subtirica cum e ea mereu, isi imbraca puloverul de lana si cu ochisorii unui catelus, ii spune ca trebuie sa plece. Nu stie incotro are de mers, doar ca trebuie sa plece din acel loc. El o priveste in ochi, transmitandu-i o siguranta de nedescris. Stia ca va pleca dar nu pentru mult timp...

miercuri, 16 noiembrie 2011

Mi-am propus sa las totul in urma. E un nou inceput si ma simt putin speriata...
Ma gandesc ce bine a fost la petrecerea de ziua mea cand am implinit 10 ani sau cat de fericita am fost la varsta de 3 ani, cand am gasit sub brad un tap mare de plus.
Imi amintesc cu drag cand a incercat unchiul meu sa ma invete sa merg pe bicicleta si nu reuseam sau cata apa am baut la baile sarate din Turda cand am incercat sa invat sa inot.
Mi-e dor de diminetile de la gradinita cand impreuna cu cel mai bun prieten al meu de pe atunci, Paul, ne taram pe sub randul de paturi ca sa ne ascundem.
Tin minte cand am incercat sa il urmaresc pe Mos Craciun dar din nefericire adormisem...
Vreau sa ma intorc din nou la varsta de 3 ani si sa fiu copil iar si iar si iar si iar. Vreau sa pastrez acea inocenta mereu.

Maine implinesc 18 ani si nu stiu ce inseamna asta.

joi, 10 noiembrie 2011

Acolo departe unde esti, iti mai amintesti de mine? Stiu ca sunt o fantoma a trecutului dar nu poti sa te comporti ca si cum nu as exista.
Sa stii ca eu sunt pe drumul cel bun. In sfarsit am inceput sa pun punct acestui capitol si sa pornesc de la zero.
Ma bucur ca esti fericit si ca nu a trebuit sa simti tot ce am simtit eu lunile astea.