duminică, 7 august 2011

Nu am incercat niciodata sa formez legaturi solide inca de la primul dialog. Cu toate astea, am participat la un proiect incredibil [life changing], si am realizat ca tocmai acel tip de legaturi sunt cele mai bune. Nu reusim sa pretuim legaturile pentru ca ne bazam pe ideea ca 'o sa ne intalnim si maine'. Dar nu e asa. Maine nu o sa ne mai intalnim si simt ca imi trimit o bucatica din suflet la mii de kilometri departare.
Si nu stiu cand se va intoarce.
Nu pot sa inteleg cum am ajuns sa fim asa de apropiati intr-un timp inimaginabil de scurt. Sa ne deschidem fata de nistre straini ca si cum ei ar fi prieteni vechi de-o viata. Si da, simt asta cand sunt cu ei. Am impresia ca ne cunoastem de o viata.

Si tu... mi-e imposibil sa nu rad sau sa zambesc inapoi de fiecare data cand imi spui ceva. Ti-am pregatit o surpriza iar atunci cand o privesc, cu greu ma abtin sa nu plang pentru ca stiu ca in trei zile va trebui sa o primesti, din cauza ca pleci. Si nu vreau sa pleci. O sa-mi lipsesti inimaginabil de mult.

Niciun comentariu: