miercuri, 6 iulie 2011

As fi vrut sa scriu ceva frumos sau macar ceva care sa te faca sa zambesti. Problema e ca eu nu mai functionez asa; nu mai stiu sa spun lumii lucruri frumoase. Nu ma pot hotara daca ar trebui sa imi pese sau nu. Cert e ca am fost la mare si m-am indragostit de tot ce era acolo.
Am aflat ca se poate ca timpul sa se opreasca in loc iar eu sa fug de lume. Pentru o saptamana, atat de putin cat a fost, am uitat de tot. Nimeni nu mai putea ajunge la mine si cred ca pentru un moment, eram impacata cu mine. Atunci cand am plecat, am simtit ca imi iau "la revedere" de la un prieten drag.
Totusi, daca stau sa ma gandesc bine, tot ce am spus mai sus, sunt lucruri efemere. Tot ce am simtit acolo a fost efemer pentru ca, in fond, n-a fost nimeni cu care sa-mi impart fericirea si atunci, pentru mine, e ca si cum acea fericire nu a existat niciodata. Am vazut lucruri goale si traiam printre fantome cu chip uman.
Pe timpul noptii imi pierdeam conditia. Deveneam una cu marea.

"Vara-i trista cand esti singur"
-ceva huligan din Constanta-

Niciun comentariu: