duminică, 29 mai 2011

Oh, da. Este un şoarece care îşi tot bagă nasul pe aici.
Ca să ne înţelegem, tot ceea ce citeşti aici, păstrezi pentru tine şi numai pentru tine.

Era o bibliotecă mare cu rafturi ticsite de cărţi care n-au mai fost deschise de o grămadă de timp. Era locul unei evadări perfecte. Aici, oricine putea deveni o altă persoană. Matei şi Bianca se cunoşteau de ceva vreme. A fost, este o prietenie inocentă, bazată pe tot ceea ce înseamnă o evadare cotidiană împreună cu o persoană străină. Cu toate că se cunoşteau de ani buni, într-un fel au rămas la fel de străini ca în prima zi când s-au cunoscut. În acea vreme, Bianca era fata cea nouă. Părul ei roşcat, zâmbetul perfect şi râsul cristalin, atrăgea orice baiat. Matei a fost unul din acei băieţi deşi n-a recunoscut niciodată că din acel motiv a încercat să intre în vorbă cu ea.

Matei

Biblioteca asta cred că e locul nostru consacrat. Cred că din acest loc, noi am pornit ca fiinţe. Nu ştiu dacă îmi pot permite să vorbesc despre eros dar Bianca este o excepţie. Am ajuns să o iubesc, pot spune. Cu ochii ei jucăuşi, cu privirea inocentă şi cu tot ce înseamnă ea. M-a fermecat deşi ea trebuie să rămână o pasiune ascunsă. Sunt prietenul ei cel mai bun iar asta a devenit, pot spune, cea mai grea povară pe care trebuie să o duc.

Bianca

Am ştiut încă de la bun început de ce eu şi Matei am devenit prieteni. Nu a fost din cauză că din punct de vedere social, eram două persoane care instant deveneau prieteni. Nu. A fost mai mult decât atat. Matei mă iubeşte iar pentru mine e clar ca ”bună ziua”!

Am avut o luptă grea cu mine însămi. Am vrut să îi dau lui Matei ceea ce vroia pentru că oarecum, am ajuns să îl privesc cu alţi ochi, iar el e un om incredibil şi ar trebui să mă simt norocoasă ca e prietenul meu… doar că, întocmai din acel motiv, că e prietenul meu, nu pot face asta. Îl preţuiesc şi mi-e frică să nu îl pierd.

Sunt cea mai bună prietenă a lui iar acest fapt, pentru mine, a devenit cea mai grea povară pe care trebuie să o duc.

marți, 24 mai 2011

Vreau sa dispar, asa nu o sa mai pot simti nimic.
Nu mai vreau sa o privesc cu ura, pentru ca e o fata de milioane, dar pur si simplu nu pot sa ma opresc! Ai stricat tot ce era bun... Vreau sa dau timpul cu exact un an in urma. Daca stiam ca va durea asa de tare, m-as fi gandit de doua ori inainte sa-ti zambesc la acel concert.
Cineva mi-a spus ca eu singura imi produc starea asta si ca din vina mea sunt trista. ???
Cum as putea zambi cand tot ce vad si aud in jur e legat de tine si mai ales, cum as putea zambi cand te stiu la masa de langa, iar tu ii zambesti altei fete? Cum?
Cum as mai putea fi fericita fara tot ce aveam?
Imi cer scuze tuturor care si-au iluzionat sperante, nu sunt gata sa trec peste nimic.

Imi pare rau pentru ea. Nu inteleg de ce mai continui sa ii faci si ei ce mi-ai facut mie, mai ales cand sti la ce a dus totul. Spune-mi, daca ea ar sti ce ai facut weekendul acesta, te-ar mai privi cu aceiasi ochi?
Poate ca da, pentru ca in fond, lasati impresia ca nu va pasa deloc de voi doi.

luni, 23 mai 2011

"There’s a reason I said I’d be happy alone. It wasn’t because I thought I’d be happy alone, it was because I thought if I loved someone and then it fell apart… I might not make it. It’s easier to be alone because what if you learn that you need love and then you don’t have it? What if you like it and lean on it? What if you shape your life around it and then… it falls apart? Can you even survive that kind of pain? Losing love is like organ damage. It’s like dying. The only difference is, death ends… This? It could go on forever."

Grey's Anatomy

sâmbătă, 7 mai 2011

Am văzut privirea pe care o aveai pe tot parcursul serii şi am văzut dorul pe care-l poartă.
Nu mă pot hotărâ dacă şi eu port acelaşi dor sau nu...

joi, 5 mai 2011

Ce s-a putut întâmpla cu noi? Te urăsc, Făt-Frumos!

marți, 3 mai 2011

Azi mi-am căutat în suflet o fărâmă de curaj ca să pot face ceva spontan. Tu eşti spontan iar eu sunt speriată.
Mă aşteptam la aşa ceva dar nu chiar în momentul ăsta. M-ai prins nepregatită şi nu vreau să stric totul din cauza asta.
Nu credeam că el m-ar putea strica în halul ăsta şi tocmai de aceea n-am pic de încredere în tine sau în altcineva. De unde pot să ştiu că mâine, când deja ţin foarte mult la tine, te gândeşti ca din senin să pleci? De unde pot să ştiu că atunci când mergi undeva, nu vei uita de mine o noapte pentru că eşti prea fericit cu altcineva?
Încă nu sunt pregătită să fiu legată de cineva deşi mi-e dor de asta.