duminică, 13 martie 2011

Trag obsesiv din acea ţigară obosită şi ascult duetul dintre ploaia de afară şi plânsul meu. Nu e mult timp de când ai plecat dar parcă au trecut zeci de zile. Mă îndrept spre şifonier şi observ că e gol. Ai plecat şi m-ai lăsat goală, mi-ai luat tot ce aveam.
Mi-ai spus că mă iubeşti, şi că faci asta pentru că e cel mai bine pentru noi. Chiar e? Pe mine m-a degradat ca fiinţă. Exist prin prezenţa mea fizică, sufletul şi mintea au luat o pauză de la lumea asta plină de mizerii.
Sunt o imagine macabră a unui om viu dar totuşi mort. Mort pentru ca tu eşti cealaltă jumatate a mea, iar atunci când ai plecat, m-ai sfâşiat în bucăţi.

Te iubesc.

Niciun comentariu: