duminică, 6 martie 2011

Ti-am citit buzele cand au soptit acele 2 cuvinte. Nu puteam sa nu observ cat de apasat a fost ultimul cuvant... "greseala mea".
Nu stiu, probabil incep sa ma sting din nou ca fiinta, e ceva ce ma trage in jos iar tu, tu ar trebui sa ma tragi tot mai in sus, sa fii puntea mea de sprijin, stii? Mi-e dor de noi.
In ultima vreme, tot ce ne caracterizeaza sunt acele discutii in contradictoriu si nu pot sa le fac fata. Apoi, tu incepi sa imi spui ce om degradat sunt, si cum nu-mi intelegi conditia.
Sunt lucruri marunte dar care au un impact colosal asupra mea si ma indeparteaza, si nu e bine...


Te iubesc, desi nu ti-am spus asta de cateva zile incoace.

Niciun comentariu: