duminică, 27 martie 2011

Nu ştiu câte zile mai rezist aşa. Vă urăsc pe toţi cu toate zâmbetele voastre şi cu toată distracţia voastră. Mă urăsc pentru că nu sunt sinceră cu voi.
Şi da, ştii ce am facut? Am mers la o întâlnire cu un băiat, asta am facut. Şi a fost groaznic. Tu mereu îmi spuneai pe nume iar cand el n-a făcut asta m-am trezit la realitate şi mi-am dat seama ce greşeală fac. Aşa că a trebuit să inventez o scuză penibila şi să plec de una singură dimineaţa la 2 când nu era nimeni pe stradă. Şi era bine, faptul că nu era nimeni pe strada... Ce am facut apoi? Am fost un om slab şi ţi-am trimis un mesaj ca mai apoi, cu lacrimi in ochi, să îmi caut drumul spre casă.
Cel mai mult vă urăsc pentru că faceţi ca totul să fie mai greu decât e deja. Cel mai mult mă urăsc pentru că te iubesc şi mă zdrobeşte pe zi ce trece tot mai mult.
Oamenii o să vorbească mereu, e chiar aşa de greu să treci peste şi să nu-i asculţi?