marți, 8 martie 2011

M-a facut să zâmbesc. Te-ai gândit la mine şi de data asta ştiam sigur. Totuşi, e un start al cărui drum nu-l pot vedea sau măcar să îl înţeleg şi mi-e frică pentru că îl voi străbate singură şi asta mă face să mă întorc la persoana de care am fugit acum mult timp în urmă.
Am folosit două cuvinte cărora nu le ştiam înţelesul adevărat dar acum ştiu ca e ceva care îmi spune că o parte din mine s-a pierdut şi nu se mai întoarce şi mă doare incredibil, pentru că nu ştiu dacă te vei întoarce.
Sunt ca toată lumea, ştiu valoarea unui lucru abia după ce l-am pierdut şi asta mă face "cel mai slab dintre pământeni". Am pierdut războiul cu ei...
Şi totuşi ştiu că nu e sfarşitul lumii sau citez "cea mai mare dramă din viaţa mea" dar să ştii că tu eşti singurul lucru pe care îl pot asocia fără nici un dubiu cu fericirea adevărată aşa cum o percep eu. Poate îţi sună patetic sau naiv dar vezi tu, eu nu pot privi doar partea realistă a lucrurilor, pentru mine toate au un înţeles adânc care au un impact asupra mea.

Te iubesc, te iubesc şi doar o stare a "relaţiei" nu mă poate împiedica să spun asta.

2 comentarii:

Iulia Romana spunea...

ce dragut :) se vede ca vine din suflet ce ai scris mai sus. Sper sa va impacati catusi de curand :*

Ioana T. spunea...

>:D<