marți, 29 martie 2011

Azi am învăţat cum să îţi dau drumul... Să renunţ la tine într-un cuvânt.
Vreau sa îţi citez ceva care m-a trimis cu gândul la tine pentru că ţi se potriveşte de minune:
"Va fi trist. N-o să te alegi niciodată cu fata. N-o să găseşti niciodată dragostea adevarată. N-o să găseşti nici un prieten demn de încredere. Zilele îţi vor fi lungi şi lipsite de orice distracţie. Nopţile îţi vor fi singuratice, şi cam atât. Vei aştepta întotdeauna zile mai bune, care nu vor veni niciodată. Şi mai ales, în mod absolut categoric, n-o să ai cugetul împăcat."
Eu? Eu o să pot zâmbi şi să simt că o fac cu adevărat. Să pot iubi fără teamă. Dar mai ales, să fiu fericită, pentru că vezi tu, eu am dat tot ce am avut mai bun şi am iubit cu dragoste până în ultimul moment, ba chiar şi după el. Da... am iubit cu dragoste... Am făcut tot ce mi-a stat în puteri şi am izbăvit, să ştii.
Tu? Tu eşti un om degradat care îşi consumă fiinţa cu lucruri puerile. Eşti o risipă pentru lumea asta. Bun venit pe lista mea de oameni care nu au un viitor.

duminică, 27 martie 2011

Nu ştiu câte zile mai rezist aşa. Vă urăsc pe toţi cu toate zâmbetele voastre şi cu toată distracţia voastră. Mă urăsc pentru că nu sunt sinceră cu voi.
Şi da, ştii ce am facut? Am mers la o întâlnire cu un băiat, asta am facut. Şi a fost groaznic. Tu mereu îmi spuneai pe nume iar cand el n-a făcut asta m-am trezit la realitate şi mi-am dat seama ce greşeală fac. Aşa că a trebuit să inventez o scuză penibila şi să plec de una singură dimineaţa la 2 când nu era nimeni pe stradă. Şi era bine, faptul că nu era nimeni pe strada... Ce am facut apoi? Am fost un om slab şi ţi-am trimis un mesaj ca mai apoi, cu lacrimi in ochi, să îmi caut drumul spre casă.
Cel mai mult vă urăsc pentru că faceţi ca totul să fie mai greu decât e deja. Cel mai mult mă urăsc pentru că te iubesc şi mă zdrobeşte pe zi ce trece tot mai mult.
Oamenii o să vorbească mereu, e chiar aşa de greu să treci peste şi să nu-i asculţi?

marți, 22 martie 2011

luni, 21 martie 2011

Azi, 21 martie, a fost innorat si frig...

duminică, 20 martie 2011

Azi dimineaţă când m-am privit în oglindă, nu ştiam cine sunt. Mi-am auzit prietenii vorbind de un gest anume care se presupune că te face fericit, respectiv aşa numitul zâmbet.
Vezi tu, am încercat să îl schiţez şi a ieşit ceva tare stâlcit aşa că am renunţat. Ce înseamnă să zâmbeşti? Ce înseamnă să fii fericit?
Apoi mi-am privit ochii. Am încercat să caut acea căldură dată de galbenul lor care îţi plăcea aşa de mult... şi nu am găsit-o. În schimb am văzut două cercuri negre scăldate în mări de lacrimi calde. Te rog, te rog vino înapoi! E aşa pustiu şi sunt incredibil de singura şi pierdută.


Te iubesc.

joi, 17 martie 2011

Nu eşti sigur pe tine şi nu ştii ce vrei. Aş putea foarte bine în momentul ăsta să fiu ultimul om, să profit de tine şi să mă joc cu ceea ce simţi. La urma urmei, tu asta ai făcut cu mine...
Nu îţi înţeleg privirea aceea disperată şi nu înţeleg de ce încă mă mai cauţi dacă nu mai vrei să ai de a face cu mine sau ţi-ai schimbat părerea? Ţi-ai dat seama ce om laş poţi fi şi te-ai hotărât să faci ceva în privinţa asta?

luni, 14 martie 2011

duminică, 13 martie 2011

Trag obsesiv din acea ţigară obosită şi ascult duetul dintre ploaia de afară şi plânsul meu. Nu e mult timp de când ai plecat dar parcă au trecut zeci de zile. Mă îndrept spre şifonier şi observ că e gol. Ai plecat şi m-ai lăsat goală, mi-ai luat tot ce aveam.
Mi-ai spus că mă iubeşti, şi că faci asta pentru că e cel mai bine pentru noi. Chiar e? Pe mine m-a degradat ca fiinţă. Exist prin prezenţa mea fizică, sufletul şi mintea au luat o pauză de la lumea asta plină de mizerii.
Sunt o imagine macabră a unui om viu dar totuşi mort. Mort pentru ca tu eşti cealaltă jumatate a mea, iar atunci când ai plecat, m-ai sfâşiat în bucăţi.

Te iubesc.

marți, 8 martie 2011

M-a facut să zâmbesc. Te-ai gândit la mine şi de data asta ştiam sigur. Totuşi, e un start al cărui drum nu-l pot vedea sau măcar să îl înţeleg şi mi-e frică pentru că îl voi străbate singură şi asta mă face să mă întorc la persoana de care am fugit acum mult timp în urmă.
Am folosit două cuvinte cărora nu le ştiam înţelesul adevărat dar acum ştiu ca e ceva care îmi spune că o parte din mine s-a pierdut şi nu se mai întoarce şi mă doare incredibil, pentru că nu ştiu dacă te vei întoarce.
Sunt ca toată lumea, ştiu valoarea unui lucru abia după ce l-am pierdut şi asta mă face "cel mai slab dintre pământeni". Am pierdut războiul cu ei...
Şi totuşi ştiu că nu e sfarşitul lumii sau citez "cea mai mare dramă din viaţa mea" dar să ştii că tu eşti singurul lucru pe care îl pot asocia fără nici un dubiu cu fericirea adevărată aşa cum o percep eu. Poate îţi sună patetic sau naiv dar vezi tu, eu nu pot privi doar partea realistă a lucrurilor, pentru mine toate au un înţeles adânc care au un impact asupra mea.

Te iubesc, te iubesc şi doar o stare a "relaţiei" nu mă poate împiedica să spun asta.

duminică, 6 martie 2011

Ti-am citit buzele cand au soptit acele 2 cuvinte. Nu puteam sa nu observ cat de apasat a fost ultimul cuvant... "greseala mea".
Nu stiu, probabil incep sa ma sting din nou ca fiinta, e ceva ce ma trage in jos iar tu, tu ar trebui sa ma tragi tot mai in sus, sa fii puntea mea de sprijin, stii? Mi-e dor de noi.
In ultima vreme, tot ce ne caracterizeaza sunt acele discutii in contradictoriu si nu pot sa le fac fata. Apoi, tu incepi sa imi spui ce om degradat sunt, si cum nu-mi intelegi conditia.
Sunt lucruri marunte dar care au un impact colosal asupra mea si ma indeparteaza, si nu e bine...


Te iubesc, desi nu ti-am spus asta de cateva zile incoace.

joi, 3 martie 2011

La fel ca pe oricine, m-ar convinge mai tare faptele decât vorbele.

ps: nu sunt fericită