duminică, 25 decembrie 2011

Cum sa nu existe dorul cand el este cel care iti aminteste cat de mult iti pasa de o persoana?
Te rog, nu ma intelege gresit. Mi-e dor de povesti si cafele, de prajituri si pahare cu vin fiert.
Totusi, cel mai dor mi-e de stangacii si vorbe aiurea. De surprize si lucruri spontane. Mi-e dor de tine.

duminică, 11 decembrie 2011

O dimineata perfecta :)

vineri, 2 decembrie 2011

Nu cred ca mai e vorba de faptul ca merit ceva sau nu. S-a intamplat si inca nu realizez ca totul chiar e pe bune.

miercuri, 23 noiembrie 2011

El nu e un baiat oarecare. Daca ea ar trebui sa il caracterizeze, l-ar descrie ca pe o tolba cu minunatii. Pare un om obisnuit cu o minte neobisnuita.
De fiecare data cand ei doi se intalenesc, timpul nu isi mai are rostul. In principal pentru ca se transforma in ceva nesignificant, pierzandu-si conditia, devenind inutil.
Ce inseamna o clipa de fericire? Un raspuns vag ii trece ei prin minte in acel timp scurt cand se privesc continuu in ochi.
Ochii lui, sunt ca doua paturi mari, pufoase si maro. Nici nu cred ca mai trebuie mentionat faptul ca, ochii lui transmit un sentiment de fericire prin simpla lor sclipire, pentru ca asta se reflecta in zambetul ei cand el o priveste.
La prima vedere, ai crede ca se infiripa ceva intre ei. Mai mult ca sigur asta se intampla dar, concret, nimeni nu poate spune. Desi negraita, exista o repulsie atat din partea ei cand si din a lui. Repulsie care daca ar fi depasita, cu siguranta povestea lor ar ajunge undeva departe.
Stand la masa impreuna, povestesc cate-n luna si-n stele, ajungand la o perspectiva comuna asupra a tot ceea ce se intampla un jur. Ducand discutia undeva mai departe, cineva indraznea sa spuna ca el e continuarea ei si viceversa. Unde el incepe, ea termina si tot asa.
Cel mai groaznic moment, e acela cand magia lor se termina. Problemele cotidiene intervin iar timpul incearca sa isi revina in drepturi. Subtirica cum e ea mereu, isi imbraca puloverul de lana si cu ochisorii unui catelus, ii spune ca trebuie sa plece. Nu stie incotro are de mers, doar ca trebuie sa plece din acel loc. El o priveste in ochi, transmitandu-i o siguranta de nedescris. Stia ca va pleca dar nu pentru mult timp...

miercuri, 16 noiembrie 2011

Mi-am propus sa las totul in urma. E un nou inceput si ma simt putin speriata...
Ma gandesc ce bine a fost la petrecerea de ziua mea cand am implinit 10 ani sau cat de fericita am fost la varsta de 3 ani, cand am gasit sub brad un tap mare de plus.
Imi amintesc cu drag cand a incercat unchiul meu sa ma invete sa merg pe bicicleta si nu reuseam sau cata apa am baut la baile sarate din Turda cand am incercat sa invat sa inot.
Mi-e dor de diminetile de la gradinita cand impreuna cu cel mai bun prieten al meu de pe atunci, Paul, ne taram pe sub randul de paturi ca sa ne ascundem.
Tin minte cand am incercat sa il urmaresc pe Mos Craciun dar din nefericire adormisem...
Vreau sa ma intorc din nou la varsta de 3 ani si sa fiu copil iar si iar si iar si iar. Vreau sa pastrez acea inocenta mereu.

Maine implinesc 18 ani si nu stiu ce inseamna asta.

joi, 10 noiembrie 2011

Acolo departe unde esti, iti mai amintesti de mine? Stiu ca sunt o fantoma a trecutului dar nu poti sa te comporti ca si cum nu as exista.
Sa stii ca eu sunt pe drumul cel bun. In sfarsit am inceput sa pun punct acestui capitol si sa pornesc de la zero.
Ma bucur ca esti fericit si ca nu a trebuit sa simti tot ce am simtit eu lunile astea.

duminică, 30 octombrie 2011

Oare ar trebui sa ma bucur pentru tine ca ai invatat cate ceva bun din relatia noastra?
Ma face sa zambesc frumos cand vad ca te comporti cu ea cum nu te-ai comportat cu mine niciodata, si ca ai grija de ea si ce are nevoie, cum n-ai avut de mine niciodata.
Si acum imi pun aceeasi intrebare: am gresit ca te-am iubit prea mult?

vineri, 28 octombrie 2011

Toti va iubiti, toti sunteti adorabili, mi se face rau.

marți, 25 octombrie 2011

duminică, 23 octombrie 2011

Sentimente efemere si dorinta/nevoia de a ma agata de cineva. Asta a fost tot...

miercuri, 19 octombrie 2011


Te rog, nu vreau sa ajung sa ma atasez de tine si sa vad cum pleci.
Desi, nu stiu daca ma atasez de propria ta persoana sau de persoana cu care te asemeni...

vineri, 14 octombrie 2011

Ce dor imi era de toate emotiile astea si neliniste si copilarii!!

marți, 11 octombrie 2011

As putea vorbi ore in sir cu tine fara sa ma plictisesc. Cine esti si de ce mi-ai intrat sub piele?

marți, 20 septembrie 2011

1 an si 4 luni.
Mi-am aprins tigara pasiv si acum incerc sa privesc totul dintr-un alt punct de vedere. Nu pot.
Tot ce imi doresc e sa mai aud macar o singura poveste si sa pot pleca impacata cu mine, cu tot.

duminică, 11 septembrie 2011

'Why I am alone and freezing while you're in the bed where she's in and I'm just left alone to cry?'

marți, 30 august 2011

Am privit cum trenul prindea viteza si nu-mi venea sa cred ca acum e gata pe bune. Am realizat ca acest 'La revedere' e diferit de celelalte. E mai mult un fel de 'Adio' pentru ca stiu ca nu o sa ne mai vedem niciodata noi toti si totusi, daca ne vom mai vedea, nu va mai fi la fel. Ne-am strans in brate si ne-am salutat ca niste prieteni foarte vechi dar am plecat ca niste straini totali.

Nu o sa uit prea curand sentimentul asta de pace si bucurie pe care l-am avut pe tot parcursul acestei luni. Multumesc pentru tot!

joi, 18 august 2011



marți, 16 august 2011

Cel mai mult nu cred ca ma deranjeaza problema in sine, ci faptul ca acum stiu sigur ca nu mai este cale de intoarcere pentru el. Deloc.
Si ma enerveaza, si ma sfasie toata si imi vine sa explodez.

sâmbătă, 13 august 2011

Cu toate lucrurile de care am parte, I still feel empty.

duminică, 7 august 2011

Nu am incercat niciodata sa formez legaturi solide inca de la primul dialog. Cu toate astea, am participat la un proiect incredibil [life changing], si am realizat ca tocmai acel tip de legaturi sunt cele mai bune. Nu reusim sa pretuim legaturile pentru ca ne bazam pe ideea ca 'o sa ne intalnim si maine'. Dar nu e asa. Maine nu o sa ne mai intalnim si simt ca imi trimit o bucatica din suflet la mii de kilometri departare.
Si nu stiu cand se va intoarce.
Nu pot sa inteleg cum am ajuns sa fim asa de apropiati intr-un timp inimaginabil de scurt. Sa ne deschidem fata de nistre straini ca si cum ei ar fi prieteni vechi de-o viata. Si da, simt asta cand sunt cu ei. Am impresia ca ne cunoastem de o viata.

Si tu... mi-e imposibil sa nu rad sau sa zambesc inapoi de fiecare data cand imi spui ceva. Ti-am pregatit o surpriza iar atunci cand o privesc, cu greu ma abtin sa nu plang pentru ca stiu ca in trei zile va trebui sa o primesti, din cauza ca pleci. Si nu vreau sa pleci. O sa-mi lipsesti inimaginabil de mult.

luni, 1 august 2011

Da Google, multumesc mult ca mi-ai $%&(@ blogul. Esti un scump.

luni, 25 iulie 2011

Am gasit fericirea si a trebuit sa ii dau drumul.

joi, 21 iulie 2011

Vroiam sa astern asta cat de repede posibil.
Azi te-am cunoscut si de cum te-am vazut, stiam cine esti. Nu imi pasa de telefoane interminabile si de drumuri infinite; stiu ca peste putin timp, vei fi langa mine si asta va fi pentru o perioada lunga. M-ai scos din acea stare a mea si... si nu stiu. Sunt fericita. N-am mai putut zice asta, si sa stiu sigur ca e adevarat, de foarte mult timp, de cand a plecat el mai exact.


duminică, 10 iulie 2011

miercuri, 6 iulie 2011

As fi vrut sa scriu ceva frumos sau macar ceva care sa te faca sa zambesti. Problema e ca eu nu mai functionez asa; nu mai stiu sa spun lumii lucruri frumoase. Nu ma pot hotara daca ar trebui sa imi pese sau nu. Cert e ca am fost la mare si m-am indragostit de tot ce era acolo.
Am aflat ca se poate ca timpul sa se opreasca in loc iar eu sa fug de lume. Pentru o saptamana, atat de putin cat a fost, am uitat de tot. Nimeni nu mai putea ajunge la mine si cred ca pentru un moment, eram impacata cu mine. Atunci cand am plecat, am simtit ca imi iau "la revedere" de la un prieten drag.
Totusi, daca stau sa ma gandesc bine, tot ce am spus mai sus, sunt lucruri efemere. Tot ce am simtit acolo a fost efemer pentru ca, in fond, n-a fost nimeni cu care sa-mi impart fericirea si atunci, pentru mine, e ca si cum acea fericire nu a existat niciodata. Am vazut lucruri goale si traiam printre fantome cu chip uman.
Pe timpul noptii imi pierdeam conditia. Deveneam una cu marea.

"Vara-i trista cand esti singur"
-ceva huligan din Constanta-

marți, 5 iulie 2011

"Om liber, tu vei iubi intotdeauna marea."
Charles Beaudelaire

luni, 27 iunie 2011

Am inceput sa am un suflet negru.
Toate drumurile duc spre tine si m-am saturat de asta! M-am saturat sa stiu ca atunci cand voi ajunge, tu nu vei fi acolo. Ca sa scap de asta, am inceput sa-mi pierd noptile cu oameni care, surprinzator, iti poarta numele. Ei ma fac sa imi dau seama ca nu o sa mai intalnesc pe nimeni ca tine si totodata, ei ma fac sa imi pierd speranta. Nu mai este pic de bine in lumea mea. Toata lumea minte, toata lumea se gandeste numai la propria-i persoana, si ma doare sa stiu ca astfel de oameni, sunt "prietenii" mei.
Cel mai tare ma doare ca m-am pierdut pe mine. Mi-am pierdut principiul acela care spunea ca ar trebui sa ai incredere (nu in totalitate, dar sa ai putina incredere) in orice persoana nou aparuta in viata ta, pentru ca n-ai de unde sti ca de fapt ei nu-ti vor raul. Acum am realizat pe ce lucru prostesc am putut sa ma bazez. Nimeni nu-ti vrea binele.
Apoi m-am decis, I'll shut my feelings off. Nu stiu cine m-ar mai putea face sa am incredere in el.

Totusi, uite un lucru bun: macar tu esti fericit, astfel am un motiv sa zambesc.

miercuri, 22 iunie 2011

Nu mai vreau sa vad lume care pleaca.
Daca tot te-ai bagat in viata mea, macar incearca naibii sa ramai acolo.
Ai plecat asa de usor incat m-ai convins si mai tare de ce suntem prieteni. [sau pot spune 'am fost prieteni'?...]

vineri, 17 iunie 2011

Cred ca cel mai bun sfat pe care l-am putea da copiilor nostri ar fi acela sa nu aiba incredere in nimeni. In absolut nimeni. Pana si ultima persoana la care te astepti sa faca asa ceva, o va face.
Si uite ca iar am ajuns in punctul in care cu lacrimi in ochi, ma razbun pe blogul asta idiot. Serios, cand o sa va opriti? Sau mai bin spus, cand o sa incetez sa cred ca mai exista si oameni buni pe lumea asta? Toti va ganditi numai la binele vostru si nimic altceva. Tot ce vorbiti despre bine si asa mai departe sunt niste clisee mai mari ca minciunile pe care le scoateti in fata oricui.

Azi iar m-ati dezamagit...

luni, 13 iunie 2011

Gata!
De data asta chiar am intrecut masura si m-am pierdut...

duminică, 12 iunie 2011

Forgive me for I have sinned.

si inca cum...

joi, 9 iunie 2011

Mă gândeam zilele astea la faptul că dacă vreau ceva să se întample, va trebui să îmi fac speranţe. Am realizat apoi că de fapt, speranţele sunt născute ca să fie călcate în picioare până la ultima fărâmă.
Ar trebui să încep ceva colecţie cu zile de astea ratate.


Că tot vorbim de speranţe, zilele astea cred că am pierdut-o pe cea în oameni.

marți, 7 iunie 2011

"Cu x e Fishy a lui
iar cu y e Fishy a noastra"
Pufosenia

duminică, 29 mai 2011

Oh, da. Este un şoarece care îşi tot bagă nasul pe aici.
Ca să ne înţelegem, tot ceea ce citeşti aici, păstrezi pentru tine şi numai pentru tine.

Era o bibliotecă mare cu rafturi ticsite de cărţi care n-au mai fost deschise de o grămadă de timp. Era locul unei evadări perfecte. Aici, oricine putea deveni o altă persoană. Matei şi Bianca se cunoşteau de ceva vreme. A fost, este o prietenie inocentă, bazată pe tot ceea ce înseamnă o evadare cotidiană împreună cu o persoană străină. Cu toate că se cunoşteau de ani buni, într-un fel au rămas la fel de străini ca în prima zi când s-au cunoscut. În acea vreme, Bianca era fata cea nouă. Părul ei roşcat, zâmbetul perfect şi râsul cristalin, atrăgea orice baiat. Matei a fost unul din acei băieţi deşi n-a recunoscut niciodată că din acel motiv a încercat să intre în vorbă cu ea.

Matei

Biblioteca asta cred că e locul nostru consacrat. Cred că din acest loc, noi am pornit ca fiinţe. Nu ştiu dacă îmi pot permite să vorbesc despre eros dar Bianca este o excepţie. Am ajuns să o iubesc, pot spune. Cu ochii ei jucăuşi, cu privirea inocentă şi cu tot ce înseamnă ea. M-a fermecat deşi ea trebuie să rămână o pasiune ascunsă. Sunt prietenul ei cel mai bun iar asta a devenit, pot spune, cea mai grea povară pe care trebuie să o duc.

Bianca

Am ştiut încă de la bun început de ce eu şi Matei am devenit prieteni. Nu a fost din cauză că din punct de vedere social, eram două persoane care instant deveneau prieteni. Nu. A fost mai mult decât atat. Matei mă iubeşte iar pentru mine e clar ca ”bună ziua”!

Am avut o luptă grea cu mine însămi. Am vrut să îi dau lui Matei ceea ce vroia pentru că oarecum, am ajuns să îl privesc cu alţi ochi, iar el e un om incredibil şi ar trebui să mă simt norocoasă ca e prietenul meu… doar că, întocmai din acel motiv, că e prietenul meu, nu pot face asta. Îl preţuiesc şi mi-e frică să nu îl pierd.

Sunt cea mai bună prietenă a lui iar acest fapt, pentru mine, a devenit cea mai grea povară pe care trebuie să o duc.

marți, 24 mai 2011

Vreau sa dispar, asa nu o sa mai pot simti nimic.
Nu mai vreau sa o privesc cu ura, pentru ca e o fata de milioane, dar pur si simplu nu pot sa ma opresc! Ai stricat tot ce era bun... Vreau sa dau timpul cu exact un an in urma. Daca stiam ca va durea asa de tare, m-as fi gandit de doua ori inainte sa-ti zambesc la acel concert.
Cineva mi-a spus ca eu singura imi produc starea asta si ca din vina mea sunt trista. ???
Cum as putea zambi cand tot ce vad si aud in jur e legat de tine si mai ales, cum as putea zambi cand te stiu la masa de langa, iar tu ii zambesti altei fete? Cum?
Cum as mai putea fi fericita fara tot ce aveam?
Imi cer scuze tuturor care si-au iluzionat sperante, nu sunt gata sa trec peste nimic.

Imi pare rau pentru ea. Nu inteleg de ce mai continui sa ii faci si ei ce mi-ai facut mie, mai ales cand sti la ce a dus totul. Spune-mi, daca ea ar sti ce ai facut weekendul acesta, te-ar mai privi cu aceiasi ochi?
Poate ca da, pentru ca in fond, lasati impresia ca nu va pasa deloc de voi doi.

luni, 23 mai 2011

"There’s a reason I said I’d be happy alone. It wasn’t because I thought I’d be happy alone, it was because I thought if I loved someone and then it fell apart… I might not make it. It’s easier to be alone because what if you learn that you need love and then you don’t have it? What if you like it and lean on it? What if you shape your life around it and then… it falls apart? Can you even survive that kind of pain? Losing love is like organ damage. It’s like dying. The only difference is, death ends… This? It could go on forever."

Grey's Anatomy

sâmbătă, 7 mai 2011

Am văzut privirea pe care o aveai pe tot parcursul serii şi am văzut dorul pe care-l poartă.
Nu mă pot hotărâ dacă şi eu port acelaşi dor sau nu...

joi, 5 mai 2011

Ce s-a putut întâmpla cu noi? Te urăsc, Făt-Frumos!

marți, 3 mai 2011

Azi mi-am căutat în suflet o fărâmă de curaj ca să pot face ceva spontan. Tu eşti spontan iar eu sunt speriată.
Mă aşteptam la aşa ceva dar nu chiar în momentul ăsta. M-ai prins nepregatită şi nu vreau să stric totul din cauza asta.
Nu credeam că el m-ar putea strica în halul ăsta şi tocmai de aceea n-am pic de încredere în tine sau în altcineva. De unde pot să ştiu că mâine, când deja ţin foarte mult la tine, te gândeşti ca din senin să pleci? De unde pot să ştiu că atunci când mergi undeva, nu vei uita de mine o noapte pentru că eşti prea fericit cu altcineva?
Încă nu sunt pregătită să fiu legată de cineva deşi mi-e dor de asta.

marți, 12 aprilie 2011

De ce mă strofoc cu toate astea în timp ce în jurul meu am nişte persoane incredibile şi sunt locuri incredibile care mă aşteaptă? Nimeni şi nimic nu merită să mă facă să îmi uit zâmbetul.
Azi, în clipa asta, fii fericit! Fii fericit pentru că ai toate motivele din lumea asta largă.
Ştiu că va fi greu şi probabil voi ajunge în punctul în care sunt gata să cedez dar asta nu mă opreşte să încerc măcar. Probabil într-o zi voi avea şi eu povestea mea fericită şi mă voi simţi din nou fantastic, probabil că niciodată nu voi fi pe deplin mulţumită dar cel puţin ştiu că pe tot parcursul vremii, eu voi fi fericită. Voi fi fericită!
Poate că sună ca un clişeu dar ăsta e adevărul! Poate că mâine o să îmi schimb părerea dar cel puţin îmi pot aminti de momentul ăsta şi de ceea ce simt acum.

luni, 11 aprilie 2011

Deci da. Chiar sunt aşa de insignificantă.

De fapt, ştii ce? FUCK THAT! Renunţ la tot ce m-a legat vreodată de tine. Eşti doar o amintire pe care sper din tot sufletul să încep să o dau naibii. Asta meriţi. Să fii dat naibii!

sâmbătă, 9 aprilie 2011

Cred că de fapt, sunt speriată mai tare de ideea că probabil nu voi putea stăpâni noua mea persoană.
Cred că am început să merg mai departe pentru că am început să mă întreb dacă te-aş mai primi vreodată înapoi fără să te chinui în ultimul hal să mă convingi. Chiar dacă nu ai face-o niciodată, e un pas colosal pentru mine că am început să mă întreb asta. Haha.
Oricum, starea mea e la fel de mizerabilă. Ba mai mult, ca un gunoi împuţit ce eşti, ai început să mă ignori! Cum poţi să fii aşa de crud? Chiar aşa de insignifiantă sunt pentru tine?

joi, 7 aprilie 2011

Azi iar mi-ai lipsit incredibil.
Măcar lasă visele să fie ale mele. Măcar acolo să nu apari...


luni, 4 aprilie 2011

Da, e adevărat. Există durere fizică în situaţiile astea şi la mine s-a pornit deja.
Am început să îmi distrug corpul, zilnic. Ştii de ce? La fel ca sufletul, a încercat să strige după tine şi l-am oprit. De atunci face asta constant. La fel de constantă am ramas şi eu.

Azi nu vă urăsc pe voi, mă urăsc pe mine.

marți, 29 martie 2011

Azi am învăţat cum să îţi dau drumul... Să renunţ la tine într-un cuvânt.
Vreau sa îţi citez ceva care m-a trimis cu gândul la tine pentru că ţi se potriveşte de minune:
"Va fi trist. N-o să te alegi niciodată cu fata. N-o să găseşti niciodată dragostea adevarată. N-o să găseşti nici un prieten demn de încredere. Zilele îţi vor fi lungi şi lipsite de orice distracţie. Nopţile îţi vor fi singuratice, şi cam atât. Vei aştepta întotdeauna zile mai bune, care nu vor veni niciodată. Şi mai ales, în mod absolut categoric, n-o să ai cugetul împăcat."
Eu? Eu o să pot zâmbi şi să simt că o fac cu adevărat. Să pot iubi fără teamă. Dar mai ales, să fiu fericită, pentru că vezi tu, eu am dat tot ce am avut mai bun şi am iubit cu dragoste până în ultimul moment, ba chiar şi după el. Da... am iubit cu dragoste... Am făcut tot ce mi-a stat în puteri şi am izbăvit, să ştii.
Tu? Tu eşti un om degradat care îşi consumă fiinţa cu lucruri puerile. Eşti o risipă pentru lumea asta. Bun venit pe lista mea de oameni care nu au un viitor.

duminică, 27 martie 2011

Nu ştiu câte zile mai rezist aşa. Vă urăsc pe toţi cu toate zâmbetele voastre şi cu toată distracţia voastră. Mă urăsc pentru că nu sunt sinceră cu voi.
Şi da, ştii ce am facut? Am mers la o întâlnire cu un băiat, asta am facut. Şi a fost groaznic. Tu mereu îmi spuneai pe nume iar cand el n-a făcut asta m-am trezit la realitate şi mi-am dat seama ce greşeală fac. Aşa că a trebuit să inventez o scuză penibila şi să plec de una singură dimineaţa la 2 când nu era nimeni pe stradă. Şi era bine, faptul că nu era nimeni pe strada... Ce am facut apoi? Am fost un om slab şi ţi-am trimis un mesaj ca mai apoi, cu lacrimi in ochi, să îmi caut drumul spre casă.
Cel mai mult vă urăsc pentru că faceţi ca totul să fie mai greu decât e deja. Cel mai mult mă urăsc pentru că te iubesc şi mă zdrobeşte pe zi ce trece tot mai mult.
Oamenii o să vorbească mereu, e chiar aşa de greu să treci peste şi să nu-i asculţi?

marți, 22 martie 2011

luni, 21 martie 2011

Azi, 21 martie, a fost innorat si frig...

duminică, 20 martie 2011

Azi dimineaţă când m-am privit în oglindă, nu ştiam cine sunt. Mi-am auzit prietenii vorbind de un gest anume care se presupune că te face fericit, respectiv aşa numitul zâmbet.
Vezi tu, am încercat să îl schiţez şi a ieşit ceva tare stâlcit aşa că am renunţat. Ce înseamnă să zâmbeşti? Ce înseamnă să fii fericit?
Apoi mi-am privit ochii. Am încercat să caut acea căldură dată de galbenul lor care îţi plăcea aşa de mult... şi nu am găsit-o. În schimb am văzut două cercuri negre scăldate în mări de lacrimi calde. Te rog, te rog vino înapoi! E aşa pustiu şi sunt incredibil de singura şi pierdută.


Te iubesc.

joi, 17 martie 2011

Nu eşti sigur pe tine şi nu ştii ce vrei. Aş putea foarte bine în momentul ăsta să fiu ultimul om, să profit de tine şi să mă joc cu ceea ce simţi. La urma urmei, tu asta ai făcut cu mine...
Nu îţi înţeleg privirea aceea disperată şi nu înţeleg de ce încă mă mai cauţi dacă nu mai vrei să ai de a face cu mine sau ţi-ai schimbat părerea? Ţi-ai dat seama ce om laş poţi fi şi te-ai hotărât să faci ceva în privinţa asta?

luni, 14 martie 2011

duminică, 13 martie 2011

Trag obsesiv din acea ţigară obosită şi ascult duetul dintre ploaia de afară şi plânsul meu. Nu e mult timp de când ai plecat dar parcă au trecut zeci de zile. Mă îndrept spre şifonier şi observ că e gol. Ai plecat şi m-ai lăsat goală, mi-ai luat tot ce aveam.
Mi-ai spus că mă iubeşti, şi că faci asta pentru că e cel mai bine pentru noi. Chiar e? Pe mine m-a degradat ca fiinţă. Exist prin prezenţa mea fizică, sufletul şi mintea au luat o pauză de la lumea asta plină de mizerii.
Sunt o imagine macabră a unui om viu dar totuşi mort. Mort pentru ca tu eşti cealaltă jumatate a mea, iar atunci când ai plecat, m-ai sfâşiat în bucăţi.

Te iubesc.

marți, 8 martie 2011

M-a facut să zâmbesc. Te-ai gândit la mine şi de data asta ştiam sigur. Totuşi, e un start al cărui drum nu-l pot vedea sau măcar să îl înţeleg şi mi-e frică pentru că îl voi străbate singură şi asta mă face să mă întorc la persoana de care am fugit acum mult timp în urmă.
Am folosit două cuvinte cărora nu le ştiam înţelesul adevărat dar acum ştiu ca e ceva care îmi spune că o parte din mine s-a pierdut şi nu se mai întoarce şi mă doare incredibil, pentru că nu ştiu dacă te vei întoarce.
Sunt ca toată lumea, ştiu valoarea unui lucru abia după ce l-am pierdut şi asta mă face "cel mai slab dintre pământeni". Am pierdut războiul cu ei...
Şi totuşi ştiu că nu e sfarşitul lumii sau citez "cea mai mare dramă din viaţa mea" dar să ştii că tu eşti singurul lucru pe care îl pot asocia fără nici un dubiu cu fericirea adevărată aşa cum o percep eu. Poate îţi sună patetic sau naiv dar vezi tu, eu nu pot privi doar partea realistă a lucrurilor, pentru mine toate au un înţeles adânc care au un impact asupra mea.

Te iubesc, te iubesc şi doar o stare a "relaţiei" nu mă poate împiedica să spun asta.

duminică, 6 martie 2011

Ti-am citit buzele cand au soptit acele 2 cuvinte. Nu puteam sa nu observ cat de apasat a fost ultimul cuvant... "greseala mea".
Nu stiu, probabil incep sa ma sting din nou ca fiinta, e ceva ce ma trage in jos iar tu, tu ar trebui sa ma tragi tot mai in sus, sa fii puntea mea de sprijin, stii? Mi-e dor de noi.
In ultima vreme, tot ce ne caracterizeaza sunt acele discutii in contradictoriu si nu pot sa le fac fata. Apoi, tu incepi sa imi spui ce om degradat sunt, si cum nu-mi intelegi conditia.
Sunt lucruri marunte dar care au un impact colosal asupra mea si ma indeparteaza, si nu e bine...


Te iubesc, desi nu ti-am spus asta de cateva zile incoace.

joi, 3 martie 2011

La fel ca pe oricine, m-ar convinge mai tare faptele decât vorbele.

ps: nu sunt fericită

luni, 14 februarie 2011

M-ai dezamăgit iar...

miercuri, 9 februarie 2011

Am impresia că toţi nervii mei din zilele astea vor exploda iar când se va întâmpla asta, nu va fi nimeni să mă ajute să mă adun.

joi, 27 ianuarie 2011

Mi-am dat seama că mă leg de lucruri absolut infantile. Ar trebui să renunţ la unele obiceiuri prosteşti once and for all. Cei din jurul meu sunt mult mai importanţi decât frustrările mele.

vineri, 14 ianuarie 2011

De fapt mie nu mi se pare normal, şi mă deranjează, mă deranjează foarte tare!

duminică, 2 ianuarie 2011

O listă a carei nume nu-l pot spune, e o listă cu dorinţe şi se imparte pe diferite perioade.
Sincer, şi cu tristeţe in glas, spun că regret faptul că m-am schimbat de la persoana care se punea pe primul loc la persoana care întâi şi întâi se gandeşte la restul, abia apoi la ea.
Eu vă iubesc pe toţi, da' sincer v-aţi cam luat-o-n cap cu treaba asta.