duminică, 12 septembrie 2010

Nu.
Nu e cum crezi tu. Povestea nu e una seaca, e chiar comuna. Mi-am atins punctul sensibil etichetand-o ca fiind una “comuna”. Nu. Pentru mine nu e o poveste comuna. Nici macar nu o pot numi poveste, pentru ca de obicei povestile sunt comune si de cele mai multe ori nu sunt reale. De aceea se si numesc povesti.
Totusi nu o sa o spun aici, si nicaieri. Sa nu intelegi gresit, nu incerc sa ascund de ochii lumii acest lucru, chiar dimpotriva, e un lucru foarte evident in ochii lumii, povestea mea. Pardon, a noastra.
Daca ar trebui sa o descriu, catusi de putin, as ajunge intr-un impas pentru ca pur si simplu nu exista cuvinte. Cum mi-a zis el “Te iubesc si n-am un motiv pentru asta. Pur si simplu, te iubesc!” De aceea il iubesc si eu. Pentru ca nu se chinuie sa ma uimeasca cu modul in care imi arata ca ma iubeste, pentru ca apoi, totul ar fi superficial si siropos. Toata lumea spune ca isi iubeste partenerul pentru ca e dragut, ca e diferit, ca e special, ca face lucrurile asa si nu asa si multe alte motive.
Obisnuiam si eu sa-mi descriu iubirea in cuvinte… In sfarsit am inteles ca toata treaba asta nu consta in incercarea de a explica de ce se intampla, pentru ca se intampla, pur si simplu, si nu ai ce-i face.

Un comentariu:

Roxx. spunea...

mersi, fishy :)