sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Octombrie

15 octombrie 2009

Stand in cafeneaua obisnuita, privesc obsesiv pe deasupra ochelarilor spre tovarasele mele de cafea. Sorbesc discutia lor pana la ultimul glas si trag concluzii pripite. Mi se naste o intrebare: In cate zile poti ucide un suflet? Al meu sincer mai are putin si cade la pamant.
Am ajuns sa devin dependenta de "un drog care se consuma febril, cu disperare, si care lasa urme vizibile si invizibile scrise pe trup".
Azi se pare ca mainile care cer cu disperare ajutor sunt insesizabile.
Privesc lumea din jurul meu si constat cu stupoare ca de fapt nu e nimeni acolo, si asta ma doare! Ma doare ca eu fac parte din lumea lor.
Imi doresc sa nu ma mai trezesc dimineata si sa spun "iar" ci sa raman acolo, in pat, ferita de orice as putea iubi. Momentan sunt in cafeneaua obisnuita si ma incalzesc cu o ceasca de ciocolata calda si glumele celor din jur.

24 octombrie 2009
Scrisoare catre necunoscut IV

Stii cum e sa duci dorul cuiva incat sa te doara, la propriu? Tocmai asta se intampla cu mine acum. Imi lasa urme vagi pe intregul corp. Ce bine ca am un palton lung, altfel s-ar zgai toata lumea la ranile mele.
Incep sa ma sting, incetul cu incetul, ca prietena, ca iubita, ca om. Am inceput sa am o cadere lunga care ma face sa devin nestiutoare. Un prototip prost care se autodistruge.
Cineva zilele astea ma intreba ce vrea de fapt? Nu stiu! Nu stiu ce vreau, ce fac, cum fac si tot asa. Am devenit o marioneta in mainile societatii. Din cauza asta am inceput sa fug, iar acum, nu mai stiu drumul de intoarcere.
Oricum, sa stii ca sunt intr-un loc unde raul e la ordinea zilei iar eu ma ascund cum pot de ordinea zilei, dar cel putin, eu cunosc ceva la care ei doar viseaza.
Te iubesc.

Un comentariu:

Julls spunea...

talentoasa mica