luni, 30 noiembrie 2009

"suflet mic
cum sari acum in dans
si-ti lasi capul in aerul cald
iti zvacnesti picioarele in iarba stralucitoare
pe care o strabate vantul in delicata lui unduire" - Kafka

Am iubit cum am stiut. Eu eram un cer gol, un copac uscat. Vruiam sa iti pot arata ca pot straluci intr-atat de tare. Vruiam sa vezi...
Voiam sa fiu si eu acolo, nu neaparat cu o anumita persoana, ci cu strada intreaga, sa fiu parte din multimea de luminite fermecate care saltau prin intuneric. Cred ca am ratat-o si pe asta.
De azi plec! Plec si pe cuvant nu ma mai intorc!
M-ai facut sa uit cum e sa ma gandesc la tine.

miercuri, 25 noiembrie 2009

Serios acum, esti penibil/a!

Nu cred ca tu intelegi tot ce se intampla. Crezi ca totul e ca o joaca de copii, azi sunt roz maine sunt verde? Nu e asa. Nici macar tu nu esti asa. Defapt, cum esti tu? Serios, ti-ai pus vreodata intrebarea asta? Crezi ca esti foarte ok, gresesc cumva? Ei bine, nu esti cum crezi tu. Cand ai bagat ultima data in seama critica sau complimentarea care ti-a facut-o cineva?
In societatea de azi, omul ia in considerare, intr-o oarecare proportie de 80%, doar parerea sa despre el (nu vorbesc in general acum, vorbesc despre un anumit tip de oameni). Nu mai conteaza ca pe x il deranjeaza purtarea ta sau nu mai rosesti cand y iti spune ca esti dragut/a cand zambesti. Conteaza ca tu crezi ca esti 'cool' cu purtarea ta sau cu zambetul tau, nu conteaza ca ceilalti sunt de parere ca esti varza.
Cu toate astea, mai ai si pretentia ca lumea sa creada ca esti o persoana de treaba. Multi iti vor recunoaste asta pe fata dar la spate? Nu ti se pare urat ca pe la spate lumea zice cat de nasol/ala esti tu defapt si cum esti tu defapt? Alarmant e faptul ca atunci cand ti se zice pe fata esti total indiferent/a.
Ce vrei sa demonstrezi defapt? Ca ai ajuns la o noua etapa si esti cu 5 pasi mai in spate?

marți, 17 noiembrie 2009

La Multi Ani mie!

Un Vogue mentol si o Timisoreana. Pune si putin Bob Marley, deseara petrecem.

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Octombrie

15 octombrie 2009

Stand in cafeneaua obisnuita, privesc obsesiv pe deasupra ochelarilor spre tovarasele mele de cafea. Sorbesc discutia lor pana la ultimul glas si trag concluzii pripite. Mi se naste o intrebare: In cate zile poti ucide un suflet? Al meu sincer mai are putin si cade la pamant.
Am ajuns sa devin dependenta de "un drog care se consuma febril, cu disperare, si care lasa urme vizibile si invizibile scrise pe trup".
Azi se pare ca mainile care cer cu disperare ajutor sunt insesizabile.
Privesc lumea din jurul meu si constat cu stupoare ca de fapt nu e nimeni acolo, si asta ma doare! Ma doare ca eu fac parte din lumea lor.
Imi doresc sa nu ma mai trezesc dimineata si sa spun "iar" ci sa raman acolo, in pat, ferita de orice as putea iubi. Momentan sunt in cafeneaua obisnuita si ma incalzesc cu o ceasca de ciocolata calda si glumele celor din jur.

24 octombrie 2009
Scrisoare catre necunoscut IV

Stii cum e sa duci dorul cuiva incat sa te doara, la propriu? Tocmai asta se intampla cu mine acum. Imi lasa urme vagi pe intregul corp. Ce bine ca am un palton lung, altfel s-ar zgai toata lumea la ranile mele.
Incep sa ma sting, incetul cu incetul, ca prietena, ca iubita, ca om. Am inceput sa am o cadere lunga care ma face sa devin nestiutoare. Un prototip prost care se autodistruge.
Cineva zilele astea ma intreba ce vrea de fapt? Nu stiu! Nu stiu ce vreau, ce fac, cum fac si tot asa. Am devenit o marioneta in mainile societatii. Din cauza asta am inceput sa fug, iar acum, nu mai stiu drumul de intoarcere.
Oricum, sa stii ca sunt intr-un loc unde raul e la ordinea zilei iar eu ma ascund cum pot de ordinea zilei, dar cel putin, eu cunosc ceva la care ei doar viseaza.
Te iubesc.