marți, 1 septembrie 2009

Azuriu de toamna

Erosul care zace inauntrul meu este constant purtat de valuri de nisip pana ce ajunge la soare si ii spune si lui ca eu am gasit fericirea ca apoi sa se intoarca inapoi pe pamant si sa se piarda intr-un fir de iarba care apoi va sopti povestea mai departe intregii lumi. M-as pierde in parfumul camerei sale si l-as lua cu mine acasa, ca noaptea, atunci cand dorm, sa il simt ca si cum el ar fi in camera mea si nu la el acasa. La amiaza in parc, i-as tine capul in poala si i-as desena note plutitoare iar apoi el ar adormi in cel mai dulce somn. S-ar trezi si apoi mi-ar spune ca tocmai m-a visat iar apoi m-ar saruta. Am umbla pe strazi pustii cantand si dansand. M-as pierde alaturi de el si nu ne-am mai intoarce deloc. Am hoinari deasupra cerului azuriu si am trai in lumea noastra.
(si eu pot arata lumii cum il iubesc exprimand totul cu ajutorul expresiilor exagerate, dar cel putin ale mele sunt personale, nu inspirate din alte parti)

Un comentariu:

Roxx. spunea...

ce super ai scris fishiiii!!
:*>:D<