luni, 20 iulie 2009

Prietenie din obisnuinta

"Ultima" sursa de intelegere/alinare/si alte gemuri tocmai s-a dus. Adica ajung sa ma simt straina printre proprii mei prieteni?! Adica raman uimita ca m-ar crede in stare de anumite lucruri cu care sunt total in opozitie, dupa atata timp de cand ne stim?! Adica ajung sa ma inteleg mult mai bine cu persoanele care inainte erau doar "yo, cum o mai duci?" si atat?!
Unele prietenii pot fi pe vecie. Nu contesc acest lucru, pot fi atata timp cat sunt pastrate asa cum trebuie. Atata timp cat se inteleg fiecare reciproc si nu se implica doar unul din doi. Eu in schimb incep sa simt ca nici "acasa" nu mai e acasa deloc.
Toti am crescut si incepem sa o luam pe drumuri diferite. Suntem total diferiti si nu ne mai intelegem aproape deloc. Totusi purtam o prietenie din obisnuinta pot spune. Hah! Prietenie?
Incep sa obosesc sa salvez de una singura lucrurile ramase si mult timp nu voi mai rezista asa.

Niciun comentariu: