vineri, 24 iulie 2009

Jardin sous la neige

Isi lasa capul pe spate si se lasa purtata de vocea lui Damian care ii rasuna in ureche incontinu. Priveste cerul si mai trage un fum lasandu-l apoi sa fuga speriat prin aer lasand urme cenusii. Inchide ochii iar si simte cum vantul o ridica si o poarta pe culmi nemaivazute pana deschide din nou ochii si imaginea de vis i se spulbera. Ultimul fum si ea deja se simte mai bine. Suna telefonul:
-Salut baby, ce faci?
-Habar nu am ce fac...
-Esti ok? Unde esti?
-Nu sunt ok, defapt nici nu stiu cum sunt...
-Spune-mi unde esti si vin de indata acolo!
-Nu, nu e nevoie. E ok, ma simt ok nu-ti face griji. Mai vorbim, te pup.
-Ok, si eu.
Aprinde inca o tigara si imaginile iar incep sa ruleze. Piesa deja se schimbase...
police in helicopter... De data asta fumul nu mai e asa patrunzator. E gol...secat. “Cand o sa ii pot spune ce e cu adevarat?” Mai iese un fum. Deja se simte ametita. Prea multe fumuri. Stinge tigara, se ridica si pleaca.

Niciun comentariu: