sâmbătă, 25 aprilie 2009

De ce nu sunt acolo unde esti si tu?

25/04/09

NU TE INGRIJORA!
Cred ca sunt ok. Zbor mai departe impreuna cu vantul, pe aripile sale.
Ma simt prost. Lumea se grabeste iar eu nu vorbesc despre el. Totusi, chiar daca nu stiai tu, numele lui era peste tot.
Mi-e frig. Ma simt mai rau decat ieri.
“Esti incredibil de frumoasa”. Sa iti vezi de treaba ta! Eu nu stiu sa fiu experta in ceva!
Scriu anapoda dar ar trebui sa fac ce simt. Nu?

E stupid, iar cand imi voi reveni, nu imi va trece prin cap sa sterg postarea asta doar pt ca nu se incadreaza cu restul.
De ce ma intristeaza cantecele frumoase? Pentru ca nu sunt adevarate. Nu ma arata cu degetul! Sunt doar optimista. Nu vreau sa rulez un cantec. Vreau sa traiesc acel cantec.
Sunt o specie pe cale de disparitie si stiu ca nu e bine deloc.
Ciudat.

De ce imi zice toate astea? Si sunt inca atatea nespuse. Ma enerveaza tot. Toate sunt vraiste.
Buric.
Salata.
Sala de dans.
Chitara.
Albastru.
Sporozor?!
Ipochimen.
Bebelusi.
Afis.
Ciocolata.
Scaun.
Pff. “Extrem de tare si incredibil de aproape.” Devii enervant sa stii.

Detest ca imi aduci aminte in fiecare zi de ce te iubesc.
Detest ca imi aduci aminte in fiecare zi ca nu ne mai avem unul pe altul.
Ma descurc groaznic, stiu. Chill. Imi voi reveni. Stop.
Voi ajunge la ceva agitat si voi deveni si eu agitata si voi fi ok. Stop.
Voi urla pe strada noaptea dupa ce am fost agitata [inca sunt] si atunci toate scoartele vor disparea. Stop.

Sper sa nu te gandesti niciodata la ceva asa de mult cum ma gandesc eu la tine. Stop.
Sper ca n-o sa iubesti niciodata nimic asa cum te iubesc eu pe tine. Stop…


E interesant cand postezi anumite lucruri. Nu stii niciodata cand persoana caruia ii sunt menite toate cuvintele va citi ce ai postat si va zice "hey! eu sunt acel ipochimen". Si totusi nu regreti ca le citeste. Macar stii ca stie ce gandesti.
Mai sus am scris ceva ingrosat. Sunt 100% sigura ca peste ceva vreme ma voi ura ca am postat postarea asta. Am promis ca nu o voi sterge! Deci nu voi apasa mult ravnitul link de "sterge postarea". Chiar daca deabia ma abtin.

joi, 16 aprilie 2009

Specie de rabdare

Frigul ma imbratiseaza fara motiv. Afara gradele sar din termometre cu toate ca eu tremur. Stiti ceva? devine enervant sa stau sa privesc si sa inghit in sec spunandu-mi "e ok, voi ajunge candva si eu acolo".
Viata te pune pe o treapta inalta si te obliga sa actionezi la cel mai mare nivel al tau iar daca nu, pici tocmai de acolo sus dar daca viata nu m-a pus pe cea mai inalta treapta si totusi, ma obliga sa actionez la cel mai inalt nivel al meu iar daca esuez ma arunca de pe acea treapta e corect?
Am citi azi undeva o chestie care zicea sa imi pun o dorinta iar atunci cand o am sa cred in ea cu toata inima. Ok, cred. Ar trebui sa astept sa se indeplineasca? Rabdarea mea ajunge spre capatul ei si totusi eu am fost aceea care azi i-a zis la Anca sa aiba rabdare, pentru ca rabdarea e de aur etc etc si tot eu sunt aceea care acum spune ca nu are rabdare. Ei bine,
nu am!

Aici dedesubt scrie ca postarea se salveaza dar pe mine cine ma salveaza?

miercuri, 15 aprilie 2009

Timp acaparator

Plec si am lasat totul in urma, am scapat de toate pentru un timp limitat. Nu conteaza. Profit la maxim. Imi aranjez gand cu gand, idee cu idee, sentiment cu sentiment in asa fel incat ele sa isi lase jos intentiile, sa stopeze acapararea totala.
Cate zile/ore/minute/secunde mai trebuie sa rabd pana totul se va sfarsi? Chiar si atunci cand stiu ca totul s-a sfarsit, sfarsitul nu e nimic, e o iluzie, e o continuare a incarcerarii mele. Incercarea mea de evadare se dovedeste a fi un esec total. Paralizia mea in fata acestor acte devine patetica si sufocarea timpului devine stresanta.
Parcurgerea acestui drum istovitor devine o povara greu de purtat pentru mine. Ma agat de orice punct stralucit ca apoi sa cad in gol cu sacul de amintiri si ganduri in spate.

Cine e trecutul sa imi dicteze cum sa ma comport? Cine e prezentul sa ma priveze de orice daca nu ascult trecutul si sa arunc un ochi spre viitor? Cine e viitorul sa imi dea iluzii desarte?
Tai timpul si imi sfasiu sufletul. Patez viata si inviorez sentimentul.
Toate se rezuma la timp fara nici un rost. E iritant sa depinzi de ceva fara sa poti face nimic impotriva. E iritant sa vezi cat de mic esti si toate cat de uriase sunt pe langa tine. E propria ta viata si totusi iti e dictata intr-un fel anume.
Nu e nici un loc in care sa evadez deci teoretic ar trebui sa ma conformez la toate astea. Pentru cat
timp?

sâmbătă, 4 aprilie 2009

Miscari de aprilie

Cum naiba sa nu ma doara?
Orice miscare, orice gand, orice vorba imi scapa de sub control. Mi-am scapat de sub control.

Mintea mi se axeaza pe o persoana, sufletul pe alta. Anturajul ma impinge spre altceva, eu atrag spre altceva. Si nu sunt numai eu, mai e si el. Toate imi atrag atentia, toate ma fac sa simt acel galben!

Dupa ce m-am scaldat in lumina soarelui iar ea a disparut a aparut altceva in locul ei. Ceva cu totul nou, cu totul diferit. Ceva ce imi da fiori doar cand privesc spre el.
Nimic nu e la locul sau. Toate is intoarse pe dos. Pana si asta. Dar totusi imi place.
Nu m-am asteptat la asa ceva but here goes nothing.
Totusi, ce am de pierdut? Zero absolut!