marți, 10 martie 2009

Strainul

Cu ce drept tu, straine, imi invadezi viata?
Cine esti tu sa imi strabati gandul si sa il perturbi?
Sa patrunzi in visul meu si noptile sa nu ma lasi sa le dorm, cine ti-a permis?
E adevarat ca le umpli de zambete, razele de soare le cobori in fata ochilor mei iar odihna necesara mi-o procuri tu, cu toate ca nimeni nu te-ar crede in stare. E adevarat ca tu imi dai increderea ca mai este ceva acolo, ca ce e mai bun e pastrat la urma si ca fiecare secunda pierduta e pierduta cu folos.
De ce dintr-o data lumea s-a schimbat si a devenit mai acceptabila intr-un fel mai receptiva? Usi mi-au fost larg deschise de cand tu, straine, viata mi-ai perturbat-o.
O pereche de ochelari incepe sa isi faca loc pe nasul meu. Imi place pentru ca si tu, straine, porti una asemanatoare. Explozii de intrebari si milioane de curiozitati. Sute de fire, fiecare cu actul sau.

Totusi cu ce scop ravasesti si schimbi total viata mea?

Niciun comentariu: