joi, 5 februarie 2009

Cantecul sfarsitului

Crezi ca s-a instalat pe vecie in corpul tau si ca ai fost injumatatit iar una dintre jumatati ii e daruita celei mai speciale persoane [in momentul asta] fara ca ea sa stie, fara ca ea sa perceapa ceva. Incerci sa ascunzi ceea ce ti se intampla, incerci sa recuperezi acea jumatate, incerci sa te intorci pe linia de plutire fara ca cineva sa isi deie seama ca ai deraiat de la drum.
Vise, ruperi, vorbe, zambete, simturi ... de ce nu te pot lasa in pace macar 5 minute ca sa poti vedea clar ce e in jurul tau si cui ii daruiesti cea mai speciala parte a ta?
Pana nu demult nu credeai vorba aceea cum ca dragostea e oarba. Pana nu demult credeai ca nu poti sa stai in picioare si sa rezisti la asa ceva fara sa cedezi.
Azi ai aflat ca ambele sunt posibile. Azi ai aflat inca un lucru spectaculos legat de tine ... poti face fata unui val gigantic de sentimente si o multime de oameni care sunt pro acestui lucru.
O masina pe autostrada. Oboseala instalata in corpul tau. Faruri. Munti in jurul tau. Viteza. Oltul.
Castile care iti inunda trupul cu sunete. Piesa care e pe repeat de 12 minute.
Hug me till you drug me honey, kiss me till I'm in a coma ...
Vraja e rupta. Jumatatea furata s-a intors inapoi la tine si acum isi ia locul sau inapoi. Visele te parasesc precum si fricile de a nu fi distrus [din nou]. Te simti liber, te simti mai usor ... ai scapat de ceva ce iti doreai cu ardoare [acest cuvant nu poate exprima ceea ce insemna; niciunul nu cred ca ar putea exprima] dar in acelasi timp il refuzai si negai. Ai preluat din nou controlul, esti din nou pe picioarele tale, esti din nou intreg.
Ce mai urmeaza ?

Niciun comentariu: