luni, 26 ianuarie 2009

Hear the sound of tomorrow

O raza se imparte in doua fascicule care se separa in acelasi mediu. Fiecare cu drumul ei, fiecare cu destinatia ei. S-ar putea spune ca nimic nu le poate apropia. Prost gandeste cel ce ar crede asta ... nici nu stie ce legatura ar putea exista intre ele. Un singur impuls, un singur gand, o singura dorinta si ele sunt din nou una singura pe vecie. Nimic nu le-ar putea desparti. Teoretic.
Picurii de lumina pierduti pe drum n-au nici o importanta pe moment pentru ele. Mare greseala.
Un izvor se naste si de acolo pornesc toate. Fasciculele sunt acum unite de ceva ce nimeni nu ar putea lua, nimeni nu l-ar putea strica.
Cu fiecare an fasciculele isi pierd cate o nota din stralucirea lor. Cu fiecare an, izvorul acumuleaza tot mai multi picuri de apa. Ghinionul unuia poate fi norocul altuia.
.
Coloane mari strajuiesc la poarta. Imbracate cu matasuri scumpe, impodobite cu rubine si safire. Nimeni n-ar crede ca sub aceste bogatii zac doua coloane sterse, bucati din ele rupte etc. Totusi, ceva le leaga. Greutatea care o duc impreuna, increderea care o au una in alta in pastrarea oribilei taine, iubirea care si-o poarta. Lumea are respect pentru ele, incredere; le priveste cu niste ochi plini de mandrie ... hm ... daca ar sti ce ascunde, daca ar sti ...
De ce? De ce ascund ele cu atata ardoare acest secret? De ce refuza sa fie ajutate? De ce se cred atat de superioare? ...
.
Apa si focul nu pot fi niciodata impreuna. Cine zice asta? Din ele doua iese cenusa care nu e nimic altceva decat impreunarea apei cu focul ...
Ce rost au toate astea? Ce rost au sa fie impreuna daca menirea lor e sa fie mereu separat?
Un an a trecut, multe lucruri s-au schimbat, extrem de multe, mie personal nu imi vine a crede ca intr-un singur an s-au putut produce atatea schimbari care probabil in mod normal ar dura ani ...
Un nou orizont se asterne in fata mea. Plin de taine ce asteapta sa fie descoperite si plin de teluri ce asteapta sa fie implinite. Mii de vise ce isi fac loc in mintea mea si mii de dorinte ce isi au originea in inima mea.
Tot ce ieri stralucea, azi nu a mai ramas nimic din el. N-am auzit vocea de maine dar am putut sa o descopar. N-am putut sa o inteleg dar am putut sa ma descurc cu ea.
Multi nu cred, putini cunosc dar eu, am reusit sa schimb cursul unui rau iesit din matca. Si asta nu e tot ce ma asteapta ...