joi, 31 decembrie 2009

Am lipsit prea mult. Foarte multe lucruri s-au intamplat, asteptate sau neasteptate. Raman blocata intr-un trecut ce imi da tarcoale in fiecare zi. Nici nu e de mirare ca atunci cand mi se intampla lucruri perfect normale, dar pentru mine cu totul straine si ciudate, eu sa le savurez chiar in acel moment, sa actionez ca si cum as face asta de cand ma stiu, dar apoi, la final, acel trecut sa imi dea doua palme si sa zica "nu!".
Mi-e frica de tot ce se intampla acum. Mi-e frica si de faptul ca nimeni din cercul meu de cunoscuti vechi nu sunt langa mine sa ma linisteasca, dimpotriva, o fac necunoscutii. Cum as putea avea incredere in ei? Cum as putea avea incredere in mine? tinand cont de faptul ca eu nu mai sunt eu, ci sunt, nu stiu... altcineva, cu totul alta persoana decat eram acum ceva vreme. Mi-e frica de locul unde as putea ajunge.
Mi-au spus ca m-am schimbat. Mi-am spus ca m-am schimbat.
Acel trecut imi spune ca eu de fapt nu sunt asa, ca nu m-am schimbat deloc. "De ce ai nevoie de toate lucrurile alea noi si de toti oamenii aia noi?" imi spune. "De ce nu poti pur si simplu sa stai locului aici cu mine, ramai asa cum esti, iar daca pleci, am sa te fac sa te opresti, pentru ca mie nu imi place sa fiu singur." repeta.
Maine incepe un nou capitol. As putea sa o spun, chiar as putea.
"Just let it go" as spune...

miercuri, 16 decembrie 2009

Scrisoare catre necunoscut IV

Nimic.
Sper ca asta a fost ultima scrisoare.

vineri, 11 decembrie 2009

Cat Power

i didn't want it to end but it did. R.M.

luni, 7 decembrie 2009

Parfumand aproape totul

Nu mai e sambata seara. Defapt nici nu stiu ce zi e. Ma indrept spre casa cu pasi grabiti si o frica ce creste in mine. Tin minte si ultima firimitura de gand care o aveam atunci si ma urasc pentru ce am gandit, pentru ce am spus, pentru ce am facut. Strada se face tot mai intunecata pe masura ce inaintez. Ma impiedic si cad. Cad intr-o cadere lunga , cad intr-o calatorie spre necunoscut amintindu-mi tot ce aveam si cum ma bucuram. Era si ea acolo si se bucura cum putea. Ne bucuram cum puteam…
De departe aud un tril si il recunosc. Face totul ca de obicei, imi aduce aminte de parfumul diminetilor in doi. Trilul asta e diferit; e ca o voce straveche si grava. E o voce care a trait, si azi se zbate sa mai traiasca. Imi spune ca il doare; imi spune cum simte ca incet, incet moare. Ii spun ca daca el pateste ceva, patesc si eu iar atunci vom disparea amandoi, pentru totdeauna.
Ecoul lui se pierde in linistea intunericului din jurul meu. Am cazut. Am cazut si m-am lovit. Durerea n-are cuvinte, si nu e cantata ca si trilul meu, dar totusi o aud cum isi face loc in tot corpul si cum urla tot mai tare cu fiecare secunda care trece.
Mi-ar placea sa zac acolo pana dimineata, poate voi simti parfumul ei din nou.

joi, 3 decembrie 2009

"You may not be her first, her last or her only.
She loved before she may love again.
But if she loves you now, what else matters?
She's not perfect-you aren't either, and the two of you may never be perfect together
but if she can make you laugh cause you to think twice, and admit to being human and making mistakes, hold onto her and give her the most you can. She may not be thinking about you every second of the day, but she will give you a part of her that she knows you can break-her heart. So don't hurt her, don't change her, don't analyze and don't expect more than she can give. Smile when she makes you happy, let her know when she makes you mad, and miss her when she's not there."

Bob Marley                   

miercuri, 2 decembrie 2009

Azi nu mai vreau sa fiu

"Vorbim de timpul prezent ca sa il uitam pe cel trecut"

Azi nu mai vreau sa fiu curier. Azi nu mai vreau sa fiu in agenda nimanui. Azi nu mai vreau sa fiu privita de toti. Azi nu mai vreau sa fiu in centrul strazii. Azi nu mai vreau sa fiu prietena lor. Azi nu mai vreau sa fiu ok cu nimeni. Azi nu mai vreau sa fiu umarul prezent oricand pentru ei. Azi nu mai vreau sa fiu omul care ii ridica. Azi nu mai vreau sa fiu cu ei. Azi nu mai vreau sa fiu la povesti cu ei. Azi nu mai vreau sa fiu acolo cand ma intalnesc din intamplare cu ei. Azi nu mai vreau sa fiu in cafenea cu ei. Azi nu mai vreau sa fiu un punct de reper. Azi nu mai vreau sa fiu agenda. Azi nu mai vreau sa fiu sprijinul lor. Azi nu mai vreau sa fiu persoana care mereu zambeste si ii face si pe ei fericiti. Azi nu mai vreau sa fiu dictionarul lor in materie de muzica. Azi nu mai vreau sa fiu dibace. Azi nu mai vreau sa fiu cea care le sare in ajutor. Azi nu mai vreau sa fiu cea care zambeste. Azi nu mai vreau sa fiu aici.
Eu am grija de toti, de mine cine are grija?

marți, 1 decembrie 2009

"Iar cand noi nu vom mai fii Va veti aminti ca a fost odata Iris."


luni, 30 noiembrie 2009

"suflet mic
cum sari acum in dans
si-ti lasi capul in aerul cald
iti zvacnesti picioarele in iarba stralucitoare
pe care o strabate vantul in delicata lui unduire" - Kafka

Am iubit cum am stiut. Eu eram un cer gol, un copac uscat. Vruiam sa iti pot arata ca pot straluci intr-atat de tare. Vruiam sa vezi...
Voiam sa fiu si eu acolo, nu neaparat cu o anumita persoana, ci cu strada intreaga, sa fiu parte din multimea de luminite fermecate care saltau prin intuneric. Cred ca am ratat-o si pe asta.
De azi plec! Plec si pe cuvant nu ma mai intorc!
M-ai facut sa uit cum e sa ma gandesc la tine.

miercuri, 25 noiembrie 2009

Serios acum, esti penibil/a!

Nu cred ca tu intelegi tot ce se intampla. Crezi ca totul e ca o joaca de copii, azi sunt roz maine sunt verde? Nu e asa. Nici macar tu nu esti asa. Defapt, cum esti tu? Serios, ti-ai pus vreodata intrebarea asta? Crezi ca esti foarte ok, gresesc cumva? Ei bine, nu esti cum crezi tu. Cand ai bagat ultima data in seama critica sau complimentarea care ti-a facut-o cineva?
In societatea de azi, omul ia in considerare, intr-o oarecare proportie de 80%, doar parerea sa despre el (nu vorbesc in general acum, vorbesc despre un anumit tip de oameni). Nu mai conteaza ca pe x il deranjeaza purtarea ta sau nu mai rosesti cand y iti spune ca esti dragut/a cand zambesti. Conteaza ca tu crezi ca esti 'cool' cu purtarea ta sau cu zambetul tau, nu conteaza ca ceilalti sunt de parere ca esti varza.
Cu toate astea, mai ai si pretentia ca lumea sa creada ca esti o persoana de treaba. Multi iti vor recunoaste asta pe fata dar la spate? Nu ti se pare urat ca pe la spate lumea zice cat de nasol/ala esti tu defapt si cum esti tu defapt? Alarmant e faptul ca atunci cand ti se zice pe fata esti total indiferent/a.
Ce vrei sa demonstrezi defapt? Ca ai ajuns la o noua etapa si esti cu 5 pasi mai in spate?

marți, 17 noiembrie 2009

La Multi Ani mie!

Un Vogue mentol si o Timisoreana. Pune si putin Bob Marley, deseara petrecem.

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Octombrie

15 octombrie 2009

Stand in cafeneaua obisnuita, privesc obsesiv pe deasupra ochelarilor spre tovarasele mele de cafea. Sorbesc discutia lor pana la ultimul glas si trag concluzii pripite. Mi se naste o intrebare: In cate zile poti ucide un suflet? Al meu sincer mai are putin si cade la pamant.
Am ajuns sa devin dependenta de "un drog care se consuma febril, cu disperare, si care lasa urme vizibile si invizibile scrise pe trup".
Azi se pare ca mainile care cer cu disperare ajutor sunt insesizabile.
Privesc lumea din jurul meu si constat cu stupoare ca de fapt nu e nimeni acolo, si asta ma doare! Ma doare ca eu fac parte din lumea lor.
Imi doresc sa nu ma mai trezesc dimineata si sa spun "iar" ci sa raman acolo, in pat, ferita de orice as putea iubi. Momentan sunt in cafeneaua obisnuita si ma incalzesc cu o ceasca de ciocolata calda si glumele celor din jur.

24 octombrie 2009
Scrisoare catre necunoscut IV

Stii cum e sa duci dorul cuiva incat sa te doara, la propriu? Tocmai asta se intampla cu mine acum. Imi lasa urme vagi pe intregul corp. Ce bine ca am un palton lung, altfel s-ar zgai toata lumea la ranile mele.
Incep sa ma sting, incetul cu incetul, ca prietena, ca iubita, ca om. Am inceput sa am o cadere lunga care ma face sa devin nestiutoare. Un prototip prost care se autodistruge.
Cineva zilele astea ma intreba ce vrea de fapt? Nu stiu! Nu stiu ce vreau, ce fac, cum fac si tot asa. Am devenit o marioneta in mainile societatii. Din cauza asta am inceput sa fug, iar acum, nu mai stiu drumul de intoarcere.
Oricum, sa stii ca sunt intr-un loc unde raul e la ordinea zilei iar eu ma ascund cum pot de ordinea zilei, dar cel putin, eu cunosc ceva la care ei doar viseaza.
Te iubesc.

luni, 5 octombrie 2009

Ucid vise, stai departe de mine.

vineri, 2 octombrie 2009

Scrisoare catre necunoscut III

Tocmai am platit un bilet ce ma va duce departe. Da, da, de atunci tot fug. Am in geanta o cutiuta in care imi tin toata viata, si fug. Fug ca sa o tin in siguranta si sa nu mi-o fure nimeni. Pastrez in ea cate o lacrima din datile cand ne udam mainile din cauza lor.
Stiai ca inauntrul ei floarea nu vrea sa se ofileasca? Inca mai are acel rosu aprins ca din acea dimineata iar atunci cand o deschid, mirosul ei e neschimbat. Parca ar trai pentru totdeauna, sa stii! Inauntrul ei mai pastrez si toate povestile. Ma gandesc ca as putea sa le povestesc candva, pana atunci, ele imi povestesc mie. Am mai pastrat si o parte din acel snur infinit. Il mai ti minte, nu? Eu nu l-as putea uita niciodata, il port mereu legat la mana.
E cutiuta mea, care are grija de noi.

miercuri, 30 septembrie 2009

1289

Nu e nici primavara nici vara. Pana la urma ce sunt eu? O briza calatoare care nu isi are locul? Imi place sa cred ca sunt un scriitor ce isi poarta tocul intr-o geanta de piele si care priveste lumea din fiecare unghi din care poate. Mi-am gasit locul preferat. Miroase a ciocolata si tente de scortisoara. Nu prea imi place, cred. Nu stiu ce vreau eu de fapt. Am devenit subit nehotarata iar in ultima vreme deciziile imi dau tarcoale.
Nu stiu cine sunt si ce fac dar imi place sa cred ca stiu.

A inceput sa zboare in jurul meu un iz de independenta pot spune. M-as ridica de la masa si mi-as pune pe umar geanta mea de piele si as pleca cu capul sus doar ca sunt prea osobita sa ma ridic de pe scaun. Cred ca as mai sta putin sa mai adaug alte randuri... Mi-as dori o schimbare.
Observ ca cerneala nu mai am cum nici lucruri bune nu mi-au mai ramas aproape deloc.

joi, 24 septembrie 2009

bla blaa pate sibiu

E o tacere care stiu ca te nauceste pentru ca si cu mine face la fel.
M-am stricat. Pe bune! Uite, nici nu mai stiu sa scriu ceva.

marți, 1 septembrie 2009

Azuriu de toamna

Erosul care zace inauntrul meu este constant purtat de valuri de nisip pana ce ajunge la soare si ii spune si lui ca eu am gasit fericirea ca apoi sa se intoarca inapoi pe pamant si sa se piarda intr-un fir de iarba care apoi va sopti povestea mai departe intregii lumi. M-as pierde in parfumul camerei sale si l-as lua cu mine acasa, ca noaptea, atunci cand dorm, sa il simt ca si cum el ar fi in camera mea si nu la el acasa. La amiaza in parc, i-as tine capul in poala si i-as desena note plutitoare iar apoi el ar adormi in cel mai dulce somn. S-ar trezi si apoi mi-ar spune ca tocmai m-a visat iar apoi m-ar saruta. Am umbla pe strazi pustii cantand si dansand. M-as pierde alaturi de el si nu ne-am mai intoarce deloc. Am hoinari deasupra cerului azuriu si am trai in lumea noastra.
(si eu pot arata lumii cum il iubesc exprimand totul cu ajutorul expresiilor exagerate, dar cel putin ale mele sunt personale, nu inspirate din alte parti)

duminică, 30 august 2009

Hello?

Nu stiu, ok? Nu stiu... Nu inteleg mare lucru din tot ce se intampla. Am incetat sa mai lupt desi nu stiam pentru ce lupt iar acum, cand ma asezam si eu comod, au revenit iar lucrurile urate. Au aparut din acea parte care credeam ca nu ar putea produce asa ceva.
Am stat o perioada, sa ma asigur ca merita totul iar acum ca incerc sa dau 110% din mine, eforturile mele sunt zadarnice.
Si ma speriu, stii? Ma speriu pur si simplu! Fiecare stupizenie marunta care o vad, ma face sa ma speriu. Obisnuiai sa nu lasi lucrurile sa ma sperie... Nici nu pot sa ma supar pe tine; spun ca e vina mea pentru tot, pentru ca daca as fi asa si asa atunci lucrurile astea nu ar avea loc. Cum zice Cino: "si privirile nervoase catre tine sunt senine".
Sper ca toate astea se datoreaza din cauza stresului... Prea multe eventuri in perioada asta.

sâmbătă, 29 august 2009

Well, I'm sorry I'm not like them..
...at least I'm trying.

Si mi-ar placea sa vezi asta pentru ca ma straduiesc cat pot eu de tare, sa stii...

miercuri, 12 august 2009

O viata intreaga cu tine

A aparut vestea ca picata din cer. Asa pe neasteptate... Sambata e nunta la cea mai buna prietena a matusii mele. Printre alte vorbe pe care le purtam, mi-a spus Angi[ca asa o cheama pe matusa mea] ca Diana[prietena ei] e cu acel barbat de la varsta de 16 ani.
Am ramas uimita/socata. "Iubirea vietii ei" ii spune Angi.
M-a surprins placut sa aflu ca sunt impreuna si se iubesc de la 16 ani. Acum ea are 26.
Am mai auzit astfel de lucruri. S. parca mi-a spus ca matusa si unchiu' lui[nu mai tin minte exact] sunt impreuna din clasa a 9-a chiar si in ziua de azi.
Imi place sa aud astfel de povesti.

Mi-e dor de tine.

joi, 6 august 2009

"Un biletel in mana"

"Despartirea ne doare atat de tare pentru ca sufletele noastre sunt ingemanate. Poate ca asa au fost intotdeauna si vor mai fi. Poate ca inainte de aceasta viata am mai trait o mie de vieti impreuna si in fiecare dintre ele ne-am intalnit. Si poate ca de fiecare data am fost despartiti din aceleasi motive. Asta inseamna ca acest ramas-bun este si pentru cei zece mii de ani, dar el reprezinta in acelasi timp un preludiu la ceea ce va urma.
Cand te privesc, iti vad frumusetea si forta si stiu ca ele au capatat forta cu fiecare viata pe care ai trait-o. Si stiu ca mi-am petreut fiecare viata inainte de aceasta, cautand. Nu pe cineva ca tine, ci chiar pe tine, pentru ca sufletele noastre trebuie sa fie pentru vecie impreuna. Si pe urma, pentru un motiv pe care nici unul din noi nu-l intelege, am fost siliti sa ne luam la revedere.
Mi-ar placea sa-ti pot spune ca totul se va rezolva si promit sa fac tot ce-mi sta in puteri. Dar daca n-o sa ne mai intalnim niciodata si aceasta este intr-adevar o despartire, stiu ca ne vom mai vedea din nou intr-o alta viata. O sa ne regasim si poate ca destinul ce ne e scris se va schimba si n-o sa ne iubim numai in acea viata, ne vom iubi si pentru vietile care au trecut."

-Jurnalul unei iubiri-

vineri, 31 iulie 2009

Scrisoare catre necunoscut II

Nostalgii de vacanta cred ca le-as putea numi. Oricum ele nu sunt importante. Tu esti mai important decat orice. Ma bucur ca te am din nou. Doar pentru mine. Ti-am spus ca iti voi mai scrie si ma tin de cuvant. Ti-as putea scrie randuri interminabile doar ca ele nu iti vor spune exact ceea ce vreau sa stii. Sunt 5 luni bune si 3 zile de cand te cunosc. Nu am regretat pentru nici macar o fractiune de secunda ca am intrat in vorba. Cred ca a fost cel mai norocos moment din viata mea de pana acum.
Peste cateva zile o sa te tin in brate pana dimineata si voi simti din nou lumea care s-a oprit in jurul nostru.
Simt iar ca apartin cuiva.

duminică, 26 iulie 2009

No more strawberry fields

Disperarea unor persoane de a se salva poate sa atinga cote asa de alarmante?
De data asta nu mai fug, am obosit iar de data asta raman pe loc. Uimitor cum un om fara importanta prea mare, a putut sa lase urme asa mari. Geniala mintea umana.
Vastul necunoscut care eram gata sa il explorez nu ma mai tenteaza intr-atat de tare.
No more strawberry fields...

vineri, 24 iulie 2009

Jardin sous la neige

Isi lasa capul pe spate si se lasa purtata de vocea lui Damian care ii rasuna in ureche incontinu. Priveste cerul si mai trage un fum lasandu-l apoi sa fuga speriat prin aer lasand urme cenusii. Inchide ochii iar si simte cum vantul o ridica si o poarta pe culmi nemaivazute pana deschide din nou ochii si imaginea de vis i se spulbera. Ultimul fum si ea deja se simte mai bine. Suna telefonul:
-Salut baby, ce faci?
-Habar nu am ce fac...
-Esti ok? Unde esti?
-Nu sunt ok, defapt nici nu stiu cum sunt...
-Spune-mi unde esti si vin de indata acolo!
-Nu, nu e nevoie. E ok, ma simt ok nu-ti face griji. Mai vorbim, te pup.
-Ok, si eu.
Aprinde inca o tigara si imaginile iar incep sa ruleze. Piesa deja se schimbase...
police in helicopter... De data asta fumul nu mai e asa patrunzator. E gol...secat. “Cand o sa ii pot spune ce e cu adevarat?” Mai iese un fum. Deja se simte ametita. Prea multe fumuri. Stinge tigara, se ridica si pleaca.

luni, 20 iulie 2009

Prietenie din obisnuinta

"Ultima" sursa de intelegere/alinare/si alte gemuri tocmai s-a dus. Adica ajung sa ma simt straina printre proprii mei prieteni?! Adica raman uimita ca m-ar crede in stare de anumite lucruri cu care sunt total in opozitie, dupa atata timp de cand ne stim?! Adica ajung sa ma inteleg mult mai bine cu persoanele care inainte erau doar "yo, cum o mai duci?" si atat?!
Unele prietenii pot fi pe vecie. Nu contesc acest lucru, pot fi atata timp cat sunt pastrate asa cum trebuie. Atata timp cat se inteleg fiecare reciproc si nu se implica doar unul din doi. Eu in schimb incep sa simt ca nici "acasa" nu mai e acasa deloc.
Toti am crescut si incepem sa o luam pe drumuri diferite. Suntem total diferiti si nu ne mai intelegem aproape deloc. Totusi purtam o prietenie din obisnuinta pot spune. Hah! Prietenie?
Incep sa obosesc sa salvez de una singura lucrurile ramase si mult timp nu voi mai rezista asa.

miercuri, 15 iulie 2009

Strawberry fields forever ♥

"Let me take you down" ... and I let him

miercuri, 8 iulie 2009

Dialog

-Hey tu!
-Eu?!
-Habar nu ai cat de norocoasa esti. Habar nu ai! Daca as fi in locul tau as avea grija de el ca si cum el ar fi viata mea. In fiecare dimineata m-as trezi cu gandul la el si nerabdarea in suflet pana ajung sa vorbesc cu el. I-as da de fiecare data hug-uri lungi si mari pentru ca astea sunt cele care ii plac si m-as uita in ochii lui de fiecare data pentru ca ei sunt cei mai frumosi ochi pe care i-am vazut vreodata. As invata sa fac clatite de dragul lui. M-as stradui sa pot fi pe placul anturajului sau. Nu l-as supara pe cat posibil pentru ca stiu ca oricat de tare ar fi, inauntrul sau va duce o lupta grea in care nu va iesi invingator, doar la suprafata. N-as fi indiferenta cu el. I-as zambi in fiecare minut pentru ca stiu ca ii place sa primeasca zambete si as fi fericita ca nimeni alta pentru ca el ma face sa fiu asa. Asta as face eu in locul tau. Doar ca nu sunt. Asa ca iti spun ce sa faci. Pentru ca eu nu o pot face.
-Aaa...ok

"Celor care cred ca visele nu pot muri..."



Was our love too strong to die? Or we were just too weak to kill it?

marți, 7 iulie 2009

Dragut

It's funny how life works.
Lucrurile pe care incerci din rasputeri sa le uiti sunt lucrurile care iti raman intiparite in minte pe vecie. As I said, it's funny.
Ca un "roller-coaster", te ameteste pana nu mai poti. E ciudat cum unii oameni nu dau 2 bani pe ce au langa ei si abia atunci cand il pierd, abia atunci realizeaza ce au avut si cum l-au lasat sa le scape printre degete. Personal, am avut grija sa nu fac astfel de lucruri.
Mai e "dragut" si cum din oamenii care purtau o pseudocearta, defapt o cearta produsa inutil din cauza unui conflict de interese aflat intre alte persoane ce are urmari si pe persoanele din anturajele lor, sa se transforme intr-o draguta prietenie.
"Dragute" mai sunt si modalitatile copilaresti si pot spune chiar ludice cand un om nu stie cum sa isi repare greseala si actioneaza cum am mentionat mai devreme.
Totusi, sunt condimentele care fac viata sa fie si acra dar si dulce. Fara ele, dupa parerea mea, ar fi totul cuprins de o monotonie sufocanta.

sâmbătă, 4 iulie 2009

Noi inceputuri

Nu pot sa cred ca m-a lasat sa cred o minciuna si sa si vorbesc de fata cu el asta fara ca el sa reactioneze. Un singur lucru imi ajunge ca sa imi spulbere increderea in cineva si la el e pe punctul sa fie spulberata.
Acum, nici macar loc de scuze nu mai e. Chiar daca ar fi scuze doar asa de forma oricum as trece cu vederea, nu apar.
M-a dezamagit complet. Chiar daca din 2-3 lucruri banale, totusi a facut-o. El a uitat de mine, el a uitat de noi.
Totusi, tot raul spre un bine. Am hotarat ca refuz sa mai stau in aceeasi stare. Nu stiu daca procedez corect, dar momentan el [el cel nou] e ceea ce imi trebuie in momentul de fata.

duminică, 21 iunie 2009

In schimbul lor

Ma ingrozeste asimilarea intamplarilor din viata mea cu o carte. Paralizia mea in fata acestor ganduri care isi dau singura viata devine insuportabila. Cum se poate ca in 2 zile sa gandesc anumite lucruri si sa descopar altele cum nu am facut-o in saptamani?
Dupa cele aflate, cele vazute si calupul de informatii acumulat, sentimentul de inutilitate ma acapareaza. Intunecimea gandirii scapa de sub control si lasa urme pe corpul meu. Abia acum observ ca dimineata obisnuiesc sa ma incolacesc si sa stau sa privesc in gol inauntrul dulapului meu. Acum percep semnalele celorlalti si acum simt durerea provocata.
Devin inutila. Pe zi ce trece. Inutila si urata cum imi e sufletul acum.
Cu toate acestea, un simplu film mi-a dat taria sa sustin o cauza pierduta. E oare posibil ca simplitatea unor vorbe dintr-o promisiune sa se metamorfozeze in cuvinte mari devind un motiv de supravietuire? Sunt in stare sa imi dau si timpul in schimbul trairii tuturor promisiunilor in acest moment. Timpul care e esential, timpul din viata mea.
Acum, cu situatia prezentata, apare o solutie la aceste vremuri negre care s-ar presupune ca m-ar scoate din gandurile si parerile urate fata de mine iar eu ce fac cu ea? Dau cu piciorul in ea si in cel mai copilaresc mod ii gasesc si cel mai mic cusur care sa o compromita. Ii scot defectele in evidenta si refuz sa observ calitatile. Nu ma intereseaza ca e cea mai buna solutie, ca ea e singura care poate sa faca sa dispara toate astea de acum. Prefer sa stau si sa inghit durerea fiecarei secunde care implinesc acest timp. Nu vreau sa ii plang numele cand celalat imi pateaza pielea si sufletul. Prefer sa ii plang acum numele iar pielea si sufletul sa imi fie curate, intocmai cum le-a lasat el.

luni, 15 iunie 2009

Impuls de moment

Vreau sa ma plimb iar pe strazile inguste si pline de sarm ale Zaragozei. Sa fiu singura intr-un oras strain, pe o strada captivanta si cu castile in urechi. 20 de euro in portofel, un aparat foto si o sticla cu apa. Vreau sa ma cuprinda iar adrenalina ratacirii de la cunoscut. Vreau sa ma regasesc iar pe acea strada misterioasa si sa nu ii gasesc capatul. Vreau sa opresc iar un grup de tineri si sa ii intreb in engleza iar ei sa spuna ca nu stiu engleza si sa imbarlig in spaniola ajutata de semne ce vreau sa spun. Vreau sa ma simt iar ca acasa intr-un loc strain. Sa incurc banii si sa strige vanzatoarea dupa mine. Sa se faca ora 17 si sa imi sune telefonul cu intrebarea pregatita "unde esti?" iar eu sa spun ca sunt acolo unde e un magazin ce are mai multi oameni cu cagule si peste drum rochii traditionale si sa rada celalalt capat al firului si sa imi spuna "ok, venim dupa tine".
Ce alta libertate mi-as mai putea dori?


E luni si e prima zi de vacanta iar eu deja ma simt plictisita.



[e un singur cantaret care poate sa imi redea toata Zaragoza intr-un singur cantec]

marți, 9 iunie 2009

Copytomcat

Copytomcat. Atat pot zice.
Ma dezgusti. Esti jalnic tomcat.
Eugenia gandurilor mele m-a facut sa inteleg sensurile stupide si sa traduc miscarile anapoda.
Friends never say goodbye. Right tomcat?
Know what? Ai spus ce putea sa loveasca mai tare, si m-ai lovit ... tare.

luni, 8 iunie 2009

M-am razgandit

Defapt nu eu sunt cea care trebuie sa plece.

Azi nu

Impungi cu ace minuscule aripile neajutorate care cersesc mila.
Ceasul de pe perete isi zbiara secundele trecute si fac un zgomot asurzitor in capul meu facand urechea sa planga de durere. As impinge atat de departe taisul incat sa sfartece tremurul de seara provocat de micile ganduri?
Vreau ca ideile mele sa staruie adunate intr-un singur loc si sa ma lase sa dispar in voie.


As pleca fara urma si nu as mai veni inapoi!

duminică, 31 mai 2009

La revedere!

Ma intreb cat de greu trebuie sa fie ca sa poti disparea?

Iti dai seama ca tu, tocmai tu, ai distrus un lucru ce nu e al tau. Ai distrus ani de existenta. Cum te simti cand stii ca ai distrus viata cuiva? E tema eseului meu la romana si ultima mea nota.
Facem niste lucruri cu toate ca nu stim ce urmari au. Calculand fiecare miscare, fiecare gand, controland fiecare sentiment simtind ca avem stabilitate si putere asupra noastra din toate punctele de vedere.
Mi-ar placea sa ma fac mica cat un purice sa ma pierd in lumea larga si sa nu fiu gasita deloc. Sa apar doar cand sunt chemata si sa nu mai port grija de nici un sentiment. As calatori de una singura si i-as veghea pe toti. As zbura impreuna cu adierile de vant si as gusta fiecare fel de mancare. As primi scrisori si as fi intrebata ca unde am plecat, mi-ar spune ca le e dor de mine si m-ar ruga sa vin acasa. Le-as spune ca sunt mult mai aproape decat cred ei, in fiecare seara eu le inchid ochii iar in fiecare dimineata eu le deschid ochii. Le-as spune ca eu sunt in fiecare nota a glasului lor si ca eu separ gandul lor. Le-as trimite notite calatoare care sa ii faca sa se linisteasca si noaptea m-as transpune in visul lor asa, ca sa fiu si mai aproape.
M-as pierde intr-un fir de nisip si as pleca cu el. As disparea odata cu lumea si atunci nu ma vor mai gasi niciodata. As pluti spre nimic si tot tragand lumea dupa mine. Facand ca fiecare greseala produsa din cauza mea sa dispara. Fiecare greseala a tuturor. M-ai ierta, as inceta din plans, mi-as opri fabuloasa calatorie.

sâmbătă, 23 mai 2009

Vreau sa nu mai citesti astea

Si uite ca iar ma intorc la vechea poveste. Cand voi inceta sa ma gandesc doar la ceilalti si nu si la mine, in astfel de situatii?
Nu am curajul sa pun capat. Mi-e frica sa nu ranesc pe cineva dar sa ma ranesc pe mine nu mi-e frica, nu?
Ma enerveaza ca stii asta si ma joci pe degete cu acest lucru.
Ma intreb, ce ar trebui sa patesc ca sa pot avea curajul sa iti zic toate astea?
Pentru prima data, eu cred ca esti egoist stii? Suntem doi nu doar unul, stii?

joi, 7 mai 2009

Scrisoare catre necunoscut

Si am atatea sa iti spun ce niciodata nu ti le-am spus...
Stiai ca felul in care razele iti imbratiseaza fata e pur si simplu superb? Incep sa iubesc adierile line de vant, imi trimit fragmente plutitoare din mine catre tine. Si se lipesc de tine. Si reciproc.
Nu am reusit niciodata sa iti spun ca modul in care pielea de langa buzele tale, cand se intinde, atunci cand zambesti, e cel mai frumos lucru vazut cu ochii pe jumatate deschisi. La fel si verdele din parc, care se oglindeste in ochii tai.
Niciodata nu am vazut niste stele asa de usor de numarat. Mereu cand ma intrebam cate stele sunt pe cer, de fiecare data raspundeam "multe, mult prea multe". De data asta am reusit. Presupun ca erau 20 deasupra. Nu eram foarte atenta, altceva imi capta atentia.
Mai vruiam sa iti spun ca ador jocul tau de culori. Iubesc modul in care bratul tau cuprinde talia mea si felul in care areti cand ochii tai sunt inchisi.
Niciodata nu am apucat sa iti spun ce insemni cu adevarat. Tastez literele cuvenite si mi se insira milioane de randuri care nu au nici o legatura cu ceea ce e cu adevarat in mine.
Sunt sigura, ca cerul nostru nu are sfarsit. Precum si firul ce il cuprinde. L-am construit ca fiind fara capat, infinit.
Stiai ca ai mai multe "clone"? Zilnic ma batuie cateva. Stiu ca doar peste foarte mult timp voi mai avea sansa sa le revad, dar totusi, maine apare alta. Ti-am spus ca numele tau e peste tot.
Port un razboi nestins. Persoanele care ma iubesc si vor sa ma protejeze sunt inamicii, iar legatura formata e transea in care ma ascund. Fronturile sunt prea dure. Armele prea grele iar timpul... Timpul pare ca nu mai ajunge la destinatia sa finala. De aceea simt ca ma sting. Incetul cu incetul dispar. Totusi, "clonele" tale ma readuc la viata. Imi reamintesc rostul razboiului.
Uite, mi-am amintit. Iubesc si modul in care lupti. E unic.
Umarul tau e singurul loc unde stiu sigur ca lumea nu mai are nici un sens pentru mine, iar timpul e inutil atunci.
Modul tau de a ma contrazice e singurul mod care imi place. Stii ca nu ma las contrazisa. In fata ta cedez.
Totul e asa de puternic, pana si cuvintele au fost infrante, si nu vor sa se mai nasca, sa apara in scrisoare, si sa iti spuna ce tes eu.
E prima scrisoare. Vor mai urma.
Ar trebui sa inchei cu motivul acestei scrisori. Inca mi-e frica sa iti spun, stii?

marți, 5 mai 2009

Hopa

Incredibil! Am promis ca nu mai postez nimic o buna bucata de timp, si uite ca iar postez ceva.
Totusi, trebuie sa spun ceva.
Va urasc!
Urasc tot ce patesc zilele astea.
Urasc motivul pentru care serile imi sunt stricate.
Urasc playlist-ul.
Urasc sa invat atata materie pentru teza la romana.
...
Zilele astea urasc tot. Pana si blogul asta.
M-am decis sa nu mai imi fac nici o poza. Urasc si aia.

sâmbătă, 25 aprilie 2009

De ce nu sunt acolo unde esti si tu?

25/04/09

NU TE INGRIJORA!
Cred ca sunt ok. Zbor mai departe impreuna cu vantul, pe aripile sale.
Ma simt prost. Lumea se grabeste iar eu nu vorbesc despre el. Totusi, chiar daca nu stiai tu, numele lui era peste tot.
Mi-e frig. Ma simt mai rau decat ieri.
“Esti incredibil de frumoasa”. Sa iti vezi de treaba ta! Eu nu stiu sa fiu experta in ceva!
Scriu anapoda dar ar trebui sa fac ce simt. Nu?

E stupid, iar cand imi voi reveni, nu imi va trece prin cap sa sterg postarea asta doar pt ca nu se incadreaza cu restul.
De ce ma intristeaza cantecele frumoase? Pentru ca nu sunt adevarate. Nu ma arata cu degetul! Sunt doar optimista. Nu vreau sa rulez un cantec. Vreau sa traiesc acel cantec.
Sunt o specie pe cale de disparitie si stiu ca nu e bine deloc.
Ciudat.

De ce imi zice toate astea? Si sunt inca atatea nespuse. Ma enerveaza tot. Toate sunt vraiste.
Buric.
Salata.
Sala de dans.
Chitara.
Albastru.
Sporozor?!
Ipochimen.
Bebelusi.
Afis.
Ciocolata.
Scaun.
Pff. “Extrem de tare si incredibil de aproape.” Devii enervant sa stii.

Detest ca imi aduci aminte in fiecare zi de ce te iubesc.
Detest ca imi aduci aminte in fiecare zi ca nu ne mai avem unul pe altul.
Ma descurc groaznic, stiu. Chill. Imi voi reveni. Stop.
Voi ajunge la ceva agitat si voi deveni si eu agitata si voi fi ok. Stop.
Voi urla pe strada noaptea dupa ce am fost agitata [inca sunt] si atunci toate scoartele vor disparea. Stop.

Sper sa nu te gandesti niciodata la ceva asa de mult cum ma gandesc eu la tine. Stop.
Sper ca n-o sa iubesti niciodata nimic asa cum te iubesc eu pe tine. Stop…


E interesant cand postezi anumite lucruri. Nu stii niciodata cand persoana caruia ii sunt menite toate cuvintele va citi ce ai postat si va zice "hey! eu sunt acel ipochimen". Si totusi nu regreti ca le citeste. Macar stii ca stie ce gandesti.
Mai sus am scris ceva ingrosat. Sunt 100% sigura ca peste ceva vreme ma voi ura ca am postat postarea asta. Am promis ca nu o voi sterge! Deci nu voi apasa mult ravnitul link de "sterge postarea". Chiar daca deabia ma abtin.

joi, 16 aprilie 2009

Specie de rabdare

Frigul ma imbratiseaza fara motiv. Afara gradele sar din termometre cu toate ca eu tremur. Stiti ceva? devine enervant sa stau sa privesc si sa inghit in sec spunandu-mi "e ok, voi ajunge candva si eu acolo".
Viata te pune pe o treapta inalta si te obliga sa actionezi la cel mai mare nivel al tau iar daca nu, pici tocmai de acolo sus dar daca viata nu m-a pus pe cea mai inalta treapta si totusi, ma obliga sa actionez la cel mai inalt nivel al meu iar daca esuez ma arunca de pe acea treapta e corect?
Am citi azi undeva o chestie care zicea sa imi pun o dorinta iar atunci cand o am sa cred in ea cu toata inima. Ok, cred. Ar trebui sa astept sa se indeplineasca? Rabdarea mea ajunge spre capatul ei si totusi eu am fost aceea care azi i-a zis la Anca sa aiba rabdare, pentru ca rabdarea e de aur etc etc si tot eu sunt aceea care acum spune ca nu are rabdare. Ei bine,
nu am!

Aici dedesubt scrie ca postarea se salveaza dar pe mine cine ma salveaza?

miercuri, 15 aprilie 2009

Timp acaparator

Plec si am lasat totul in urma, am scapat de toate pentru un timp limitat. Nu conteaza. Profit la maxim. Imi aranjez gand cu gand, idee cu idee, sentiment cu sentiment in asa fel incat ele sa isi lase jos intentiile, sa stopeze acapararea totala.
Cate zile/ore/minute/secunde mai trebuie sa rabd pana totul se va sfarsi? Chiar si atunci cand stiu ca totul s-a sfarsit, sfarsitul nu e nimic, e o iluzie, e o continuare a incarcerarii mele. Incercarea mea de evadare se dovedeste a fi un esec total. Paralizia mea in fata acestor acte devine patetica si sufocarea timpului devine stresanta.
Parcurgerea acestui drum istovitor devine o povara greu de purtat pentru mine. Ma agat de orice punct stralucit ca apoi sa cad in gol cu sacul de amintiri si ganduri in spate.

Cine e trecutul sa imi dicteze cum sa ma comport? Cine e prezentul sa ma priveze de orice daca nu ascult trecutul si sa arunc un ochi spre viitor? Cine e viitorul sa imi dea iluzii desarte?
Tai timpul si imi sfasiu sufletul. Patez viata si inviorez sentimentul.
Toate se rezuma la timp fara nici un rost. E iritant sa depinzi de ceva fara sa poti face nimic impotriva. E iritant sa vezi cat de mic esti si toate cat de uriase sunt pe langa tine. E propria ta viata si totusi iti e dictata intr-un fel anume.
Nu e nici un loc in care sa evadez deci teoretic ar trebui sa ma conformez la toate astea. Pentru cat
timp?

sâmbătă, 4 aprilie 2009

Miscari de aprilie

Cum naiba sa nu ma doara?
Orice miscare, orice gand, orice vorba imi scapa de sub control. Mi-am scapat de sub control.

Mintea mi se axeaza pe o persoana, sufletul pe alta. Anturajul ma impinge spre altceva, eu atrag spre altceva. Si nu sunt numai eu, mai e si el. Toate imi atrag atentia, toate ma fac sa simt acel galben!

Dupa ce m-am scaldat in lumina soarelui iar ea a disparut a aparut altceva in locul ei. Ceva cu totul nou, cu totul diferit. Ceva ce imi da fiori doar cand privesc spre el.
Nimic nu e la locul sau. Toate is intoarse pe dos. Pana si asta. Dar totusi imi place.
Nu m-am asteptat la asa ceva but here goes nothing.
Totusi, ce am de pierdut? Zero absolut!

joi, 26 martie 2009

Senzatie de frig

Zona crepusculara a acestei luni: 26 martie
Picuri puri, cristale de apa siroaie imi curg pe fata. Randuri scrise, cuvinte imbarligate isi cauta loc in aceasta dimineata. Un gol inauntru, un pustiu inafara, timpul pentru moment s-a oprit iar viata a tacut, intr-un mod subit. Ganduri trec agale zambetele fug spre zare. Erosul neconsumat plange. Erosul indurerat infrange ...
"Viitorul nu este ceea ce pare. Mereu se schimba."
Te-a rupt! Ti-a rupt cea mai buna jumatate si a plecat cu ea.

28 martie
Sirurile de lacrimi nu mai curg pe obrazul meu in schimb sufletul mi-e ca un lac. Ce intorsatura vor lua toate astea?
Propria mea doza de heroina mi-a fost luata iar dupa ce am izbucnit in lacrimi si am scos tot din mine, acum stau si ma simt pustie agatandu-ma de orice fir de raza ce mi se arata in fata ochilor. In momentul de fata nu sunt un om. Gandirea rationala mi s-a oprit.
Cu toate astea, voi trece cumva peste. Imi voi construi din nou un pod din nimic si voi trece pe partea cealalta.
Acum pun aceeasi intrebare: ce mai urmeaza?

Spanac

"Si el va cunoaste alta lume, alte lumi.
Poate si eu voi cunoaste alte lumi, acum nu, acum e imposibil sa-mi imaginez macar.
Cat va dura relatia noastra? O luna? Un an? O viata?
Dar merita. Eu si cu el, macar o ora.
Cat va dura?
Nu stiu, lumea e ciudata: se largeste, se restrange, apoi se largeste din nou si nu poti sti sigur niciodata ca vei reusi sa-ti gasesti locul in ea.
Dar cand reusesti sa-ti gasesti locul, trebuie sa furi cata viata poti. Si sa pui putina deoparte. Poate intr-o zi, cand vei avea nevoie de amintiri, iti va folosi acel pumn de viata si iti va face placere sa gasesti un fir de nisip in par. Si o sa stai acolo mangaindu-ti sufletul si lasandu-l sa vorbeasca."

Zodia indragostitilor

marți, 24 martie 2009

Domnule paznic

Take me by the hand
Take me somewhere new

Probabil acel paznic care are grija de oameni sa nu deraieze si-a aruncat privirea asupra mea prea tarziu. Si-a gasit cel mai inoportun moment sa isi aminteasca de mine. Vrea sa ma protejeze de? De materia reala a visurilor din viata mea de pana acum. E prea reala, prea perfecta, prea buna pentru mine ca sa nu o pot avea?
Domnule paznic apari in post cam prea tarziu!
Am si eu ceva vina, atunci cand apareai in post si iti tineam de urat, mereu ma plangeam ca nu am parte de un suflet. Acum am parte de 999% suflet. Am primit ce am dorit dar de ce nu pot avea pachetul complet?
Tind sa cred ca iti place sa ma joci pe degete domnule paznic. Pana cand va mai tine actul tau ludic?
Pana cand te decizi tu, in lumea ireala, sa iti inchei jocul, eu il voi continua pe al meu, in lumea reala. Noapte buna domnule paznic, scena mea iti va intretine cheful.

I don't know who you are
But I ... I'm with you.

marți, 10 martie 2009

Strainul

Cu ce drept tu, straine, imi invadezi viata?
Cine esti tu sa imi strabati gandul si sa il perturbi?
Sa patrunzi in visul meu si noptile sa nu ma lasi sa le dorm, cine ti-a permis?
E adevarat ca le umpli de zambete, razele de soare le cobori in fata ochilor mei iar odihna necesara mi-o procuri tu, cu toate ca nimeni nu te-ar crede in stare. E adevarat ca tu imi dai increderea ca mai este ceva acolo, ca ce e mai bun e pastrat la urma si ca fiecare secunda pierduta e pierduta cu folos.
De ce dintr-o data lumea s-a schimbat si a devenit mai acceptabila intr-un fel mai receptiva? Usi mi-au fost larg deschise de cand tu, straine, viata mi-ai perturbat-o.
O pereche de ochelari incepe sa isi faca loc pe nasul meu. Imi place pentru ca si tu, straine, porti una asemanatoare. Explozii de intrebari si milioane de curiozitati. Sute de fire, fiecare cu actul sau.

Totusi cu ce scop ravasesti si schimbi total viata mea?

joi, 5 martie 2009

Realitatea vs Vis

Visez cu ochii deschisi. Visez la ceea ce realitatea nu imi poate oferii.
Realitatea mi-a gasit lucrul perfect la sute de kilometri distanta. Distanta apropie? Realitatea mi-a daruit prietenia adevarata si tot ea mi-a luat-o. Tot ea ma supune la un trai care ma face sa fiu confuza. Nu se presupune ca totul e real?
Doar realitatea poate avea loc, doar ea poate sa "traiasca" in schimb visul? Visul ramane doar o "realitate" in lumea de dupa zi. Visul te consoleaza dupa lupta cruda cu realitatea.
Visul e propriul tau incarcator. Toti visam, inconstient, cu ochii deschisi sau sub ce forme mai sunt.
Realitatea? Realitatea e cea care te invata, te verifica, te noteaza. Te trezeste din vis.
Pentru unii realitatea invinge visul dar de ce? Parerea mea ar fi ca ele sunt doua forte identice, cu aceeasi putere dar pe care le gasim in antiteza. Desigur, mai sunt cazuri particulare care spre surprinderea mea au inceput sa creasca pe zi ce trece. Lumea a uitat sa traiasca in ambele sensuri. Lumea a uitat ca mai este si o parte buna a lucrurilor.
Eu am ales sa inghit in sec realitatea si sa ma infrupt din vise.
Realitatea: nu pot poseda lucrul acela perfect
Visul: il pot avea cat de aproape imi doresc
Realitatea: prietenia a fost luata
Visul: nu s-a intamplat niciodata asa ceva

marți, 17 februarie 2009

Pauza

Si nici nu sti cat ai gresit ....
Inca mai crezi ca tot ce faci e asa cum trebuie. Imi pare rau, acea piesa s-a terminat demult. Scena se pregateste pentru cea noua.
Nu-mi doresc sa fiu in realitate un actor ce inca isi mai poarta masca si costumul si inafara scenei. Am incercat prea multe roluri care au atras publicul dar nu m-au convins pe mine.
Cum ar fi daca as incerca sa gust si din alte feluri de a juca? Cum ar fi daca as schimba totul si l-as face mai complicat pentru ei dar mai usor pentru mine?
N-ar fi nicicum. Nu ar conta. Sunt un actor care prinde la public. Rolul meu va fi unul care ii va atrage.
Mi-as dori sa am o vacanta. Ca actor am nevoie de asta.

marți, 10 februarie 2009

Egoism

Ti s-a intamplat vreodata sa fi nevoit sa te rupi de la cineva ca ea sa poata merge mai departe fara sa pateasca nimic si sa nu fi varsat nici o lacrima?
Ti s-a intamplat vreodata sa sti ca ceea ce urmeaza sa faci e un lucru esential pentru binele cuiva dar in acelasi timp cel mai rau lucru posibil pentru ea?
Ti s-a intamplat vreodata sa fi neputincios atunci cand esti intrebat de ce ai facut asta?
Se spune ca timpul vindeca orice rana. Probabil asa va fi si cu durerea acelei persoane. Probabil va intelege candva ca tot raul facut atunci e spre binele ei.
Viitorul ei e bine protejat. Ai avut grija sa fie asa dar cu al tau? De tine ce se alege? De fericirea si binele tau cine se ocupa? Daca raspunsul ar fi tu, pentru ca e viata ta, atunci de ce tu sa te ocupi de fericirea acelei persoane?
De ce sa te privezi pe tine de fericirea ta si binele tau pentru acea persoana?
Pentru ca tu nu te gandesti doar la tine. Da! Asta e raspunsul, asta e multumirea ta. Pentru ca nici o alta bucurie din lume nu e mai frumoasa decat sentimentul care il ai cand tocmai ai facut un bine unei fiinte.

joi, 5 februarie 2009

Cantecul sfarsitului

Crezi ca s-a instalat pe vecie in corpul tau si ca ai fost injumatatit iar una dintre jumatati ii e daruita celei mai speciale persoane [in momentul asta] fara ca ea sa stie, fara ca ea sa perceapa ceva. Incerci sa ascunzi ceea ce ti se intampla, incerci sa recuperezi acea jumatate, incerci sa te intorci pe linia de plutire fara ca cineva sa isi deie seama ca ai deraiat de la drum.
Vise, ruperi, vorbe, zambete, simturi ... de ce nu te pot lasa in pace macar 5 minute ca sa poti vedea clar ce e in jurul tau si cui ii daruiesti cea mai speciala parte a ta?
Pana nu demult nu credeai vorba aceea cum ca dragostea e oarba. Pana nu demult credeai ca nu poti sa stai in picioare si sa rezisti la asa ceva fara sa cedezi.
Azi ai aflat ca ambele sunt posibile. Azi ai aflat inca un lucru spectaculos legat de tine ... poti face fata unui val gigantic de sentimente si o multime de oameni care sunt pro acestui lucru.
O masina pe autostrada. Oboseala instalata in corpul tau. Faruri. Munti in jurul tau. Viteza. Oltul.
Castile care iti inunda trupul cu sunete. Piesa care e pe repeat de 12 minute.
Hug me till you drug me honey, kiss me till I'm in a coma ...
Vraja e rupta. Jumatatea furata s-a intors inapoi la tine si acum isi ia locul sau inapoi. Visele te parasesc precum si fricile de a nu fi distrus [din nou]. Te simti liber, te simti mai usor ... ai scapat de ceva ce iti doreai cu ardoare [acest cuvant nu poate exprima ceea ce insemna; niciunul nu cred ca ar putea exprima] dar in acelasi timp il refuzai si negai. Ai preluat din nou controlul, esti din nou pe picioarele tale, esti din nou intreg.
Ce mai urmeaza ?

luni, 26 ianuarie 2009

Hear the sound of tomorrow

O raza se imparte in doua fascicule care se separa in acelasi mediu. Fiecare cu drumul ei, fiecare cu destinatia ei. S-ar putea spune ca nimic nu le poate apropia. Prost gandeste cel ce ar crede asta ... nici nu stie ce legatura ar putea exista intre ele. Un singur impuls, un singur gand, o singura dorinta si ele sunt din nou una singura pe vecie. Nimic nu le-ar putea desparti. Teoretic.
Picurii de lumina pierduti pe drum n-au nici o importanta pe moment pentru ele. Mare greseala.
Un izvor se naste si de acolo pornesc toate. Fasciculele sunt acum unite de ceva ce nimeni nu ar putea lua, nimeni nu l-ar putea strica.
Cu fiecare an fasciculele isi pierd cate o nota din stralucirea lor. Cu fiecare an, izvorul acumuleaza tot mai multi picuri de apa. Ghinionul unuia poate fi norocul altuia.
.
Coloane mari strajuiesc la poarta. Imbracate cu matasuri scumpe, impodobite cu rubine si safire. Nimeni n-ar crede ca sub aceste bogatii zac doua coloane sterse, bucati din ele rupte etc. Totusi, ceva le leaga. Greutatea care o duc impreuna, increderea care o au una in alta in pastrarea oribilei taine, iubirea care si-o poarta. Lumea are respect pentru ele, incredere; le priveste cu niste ochi plini de mandrie ... hm ... daca ar sti ce ascunde, daca ar sti ...
De ce? De ce ascund ele cu atata ardoare acest secret? De ce refuza sa fie ajutate? De ce se cred atat de superioare? ...
.
Apa si focul nu pot fi niciodata impreuna. Cine zice asta? Din ele doua iese cenusa care nu e nimic altceva decat impreunarea apei cu focul ...
Ce rost au toate astea? Ce rost au sa fie impreuna daca menirea lor e sa fie mereu separat?
Un an a trecut, multe lucruri s-au schimbat, extrem de multe, mie personal nu imi vine a crede ca intr-un singur an s-au putut produce atatea schimbari care probabil in mod normal ar dura ani ...
Un nou orizont se asterne in fata mea. Plin de taine ce asteapta sa fie descoperite si plin de teluri ce asteapta sa fie implinite. Mii de vise ce isi fac loc in mintea mea si mii de dorinte ce isi au originea in inima mea.
Tot ce ieri stralucea, azi nu a mai ramas nimic din el. N-am auzit vocea de maine dar am putut sa o descopar. N-am putut sa o inteleg dar am putut sa ma descurc cu ea.
Multi nu cred, putini cunosc dar eu, am reusit sa schimb cursul unui rau iesit din matca. Si asta nu e tot ce ma asteapta ...