luni, 22 decembrie 2008

Casa pustie

Praful inca mai musteste deasupra parchetului si vantul inca mai bate printre panzele de paianjen de deasupra patului si ea inca a ramas in colt ghemuita, asteptand.
Lacrimile deja au format un scut in jurul ei, suspinele fac incaperea sa cante un cantec trist.
Iarna leneveste deasupra tuturor ... deasupra a orice. Deasupra capului ei, in gandul ei, leneveste primavara plina de intamplari, amintiri, oameni ...
De ce e singura ?
De ce plange ? ....
Ochii aceia foarte protectori care vegheau deasupra ei au plecat demult. La fel si promisiunile ca se vor intoarce si va fi mai bine au plecat si ele.
"Drogul" ei nu s-a mai intors deloc asa cum a promis.

Inca e frig, acele brate inca nu au sosit deasupra ei sa o incalzeasca ...

Un comentariu:

Calii <3. spunea...

fishi, multumesc <3.

Fa-te poeta. :">